• CRONICA ALBUM DISTORTED HARMONY: “A WAY OUT”(19.07.2018)
  • CRONICA ALBUM DISTORTED HARMONY: “A WAY OUT”(19.07.2018)
  • CRONICA ALBUM DISTORTED HARMONY: “A WAY OUT”(19.07.2018)

CRONICA ALBUM DISTORTED HARMONY: “A WAY OUT”(19.07.2018)

Incep prin a va spune ca am aflat despre aceasta minunata trupa abia in anul 2016, an in care l-am cunoscut pe bunul meu prieten Menno, in timpul festivalului Artmania din Sibiu. Acesta urma sa-i vada live in cadrul celebrului festival de sonoritati progressive din Olanda, intitulat ProgPowerEurope, si mi i-a recomandat ca fiind una dintre cele mai bune trupe ascultate de el in ultima vreme, asadar, am zis ca merita sa le acord si eu credit.

Si n-am gresit cand am luat aceasta decizie! O combinatie deosebita si complexa totodata de progressive metal, cu reale influente de djent, heavy metal, jazz sau muzica clasica, practic, un etalon pentru ceea ce numim in prezent curentul muzical modern progressive metal. Curios din fire, am dat o cautare mai aprofundata despre trupa si am aflat ca au luat fiinta undeva prin anul 2010, in orasul TelAviv din Israel, la initiativa a doi oameni, si anume: producatorul/inginerul de sunet/claparul si liderul trupei Yoav Efron si tobosarul Yogev Gabay.

Daca primul lor album scos in anul 2012, intitulat Utopia, are un sound mai putin diversificat si oarecum apropiat ca si stil de ceea ce canta Dream Theater, urmatorul album aparut in anul 2014, intitulat Chain Reaction, este cel care i-a definitivat ca si trupa si care le-a adus renumele de cea mai buna trupa de modern prog metal din Israel, printr-un sound mult mai personal, mai complex si mai intunecat, prin versuri profunde care trimit sageti catre o societate distopica si lipsita de empatie, care incurajeaza separatismul, ura fata de aproape, martirizarea in numele lui Allah si vadit un razboi fara de sfarsit intesat de interese politice meschine.

Ca urmare a acestui superb album, Distorted Harmony a fost invitata sa cante pe la mai toate marile festivaluri de prog din lume, pe langa mai sus amintitul ProgPower Europe si Haunted Sky Festival in Olanda, cat si laProgFest in Israel si la ProgPower USA in 2017, iar in data de 28 iulie acestia vor concerta si in cadrul festivalului Artmania din Sibiu, asadar, o premiera pentru publicul roman sa asiste la un concert al celor de la Distorted Harmony. Concertul este menit sa promoveze cel mai nou album al trupei, intitulat A Way Out, si care se va lansa oficial in data de 19 iulie 2018 la casa proprie de discuri a lui Yoav Efron.

De altfel despre acest album va voi vorbi in cele ce urmeaza, dar pana atunci voi dori sa fac cateva remarci si comparatii fata de albumul lansat in anul 2014 – Chain Reaction. Mai intai as vrea sa mentionez faptul ca acest nou album a fost aranjat orchestral, compus aproape in intregime (ca si muzica si versuri, cu mici exceptii), produs, inregistrat si mixat de Yoav, ceea ce este incredibil cate poate face acest om de unul singur! Un geniu? Probabil. Cert e ca este un om deosebit si abia astept sa-l cunosc personal in cadrul Artmania Fest, atunci cand voi intentiona sa iau si un interviu trupei, cu ajutorul managerului lor Raya Kosovsky, careia ii multumesc pentru oportunitatea oferita de a putea asculta acest album in premiera cu cel putin o luna inainte de lansarea lui si care mi-a trimis si o copie fizica a acestui minunat album, cu un artwork deosebit, despre care va voi vorbi in urmatorul paragraf. Albumul a fost masterizat de catre Ermin Hamidovic, iar bravul chitarist de pe albumul Chain Reaction – Guy Landau a fost inlocuit cu nu mai putin de doi noi chitaristi –Amit Plaschkes si Yoel Genin, iar asta s-a simtit atat la capitolul creativitate, cat si mai ales la riff-urile abordate, mult mai dinamice si mai complexe, in rest, vocalul Misha Soukhinin, devenit intre timp Michael Rose (probabil din motive comerciale si de pronuntie), si-a pastrat si chiar si-a elevat si dezvoltat superba lui voce, atat de armonioasa si de plina, trupa fiind completata de aceiasi instrumentisti talentati ca si pe primele doua albume – Yogev Gabay – tobe si Iggy Cohen– bass.

A Way Out, fata de Chain Reaction, este usor mai abordabil compozitional si mai melodic, este agresiv si linistit in egala masura, este un album mult mai personal, mai complex si mai complet si introspectiv ca si tematica, este despre emotii in general si despre singuratate, furie, manie, frica, disperare si speranta, este despre putere si slabiciune, despre conceptele filozofice de bine si rau, despre iluminare si damnare in acelasi timp, despre genii neintelese si iubiri neimplinite, continuand pe alocuri chiar si tema politica abordata pe albumele precedente, este un album conceptual de inalta calitate!

Acest nou album contine 11 melodii si are o durata de aproximativ 47 de minute (varianta EditieLimitata continand in plus fata de varianta Standard 3 melodii de pe albumele anterioare, reorchestrate intr-o maniera acustica), melodiile avand o durata medie mai scurta fata de albumele anterioare, de aproximativ 4 minute, dar fiind un album conceptual, acestea curg dintr-una intr-alta si se leaga armonios, lasand impresia ca este de fapt doar o singura melodie, compusa din mai multe parti. De pe acest album, formatia a ales sa promoveze 2 single-uri pana in prezent, carora le-a facut si videoclip, si anume: We Are Free si Time and Time Again, urmand ca un al 3-lea single sa fie promovat in perioada ce va urma. Albumul (ca de altfel si celelalte albume) poate fi ascultat in intregime de pe pagina de bandcamp a trupei: distortedharmony.bandcamp.com, in timp ce pentru a-l putea achizitiona, alaturi de noile tricouri care arata bestial, cu un super artwork, asa cum este de altfel si artwork-ul intregului album, la preturi destul de accesibile pentru orice buzunar, as zice eu (aproximativ 50 de lei CD-ul si 80 de lei tricoul), va trebui sa accesati pagina de Online Shop a trupei: distortedharmony.com/shop/A-Way-Out-PRE-SALE-c28975777.

Din pacate, acestia nu-si vor putea comercializa produsele si in cadrul festivalului Artmania, deoarece organizatorii au reguli stricte cu privire la merch-ul trupelor care nu fac parte din spatiul UE. La fel au stat lucrurile si anul trecut in cazul unei alte trupe faine tot din Israel – Walkways. Albumul se deschide asadar cu melodia Downfall, cu un intro catchy de clape, in stilul Periphery, iar cele 2 chitare se pot simti perfect, Amit si Yoel facand o treaba excelenta inca din debutul albumului, mai ales cand se imbina atat de bine cu clapele lui Yoav. Vocea lui Michael (Misha) este una cat se poate de clara si de puternica si ne anunta inca de la prima melodie ca vom avea de-a face cu un album al intrebarilor metaforice si introspective. A doua melodie de pe album – Room 11, este una dintre cele mai agresive, debutand cu o chitara abraziva si cu o voce ceva mai grava. Este una dintre preferatele mele de pe acest album. Camera poate fi asemuita in contextul acestei melodii cu o inchisoare a propriei fiinte timide si cu dorinta acerba de a evada din propriul eu.

Urmatoarea melodie – Awaken, este cea mai lunga de pe album (aproximativ 7 minute) si este inprima ei parte o balada, ca s-o numesc asa. Este o melodie aparent cu o tenta ceva mai comerciala, care ne indeamna sa nu renuntam la noi si nici la propiile noastre ganduri si aspiratii, asta pana cand converge intr-o abundenta a virtuozitatii instrumentistilor, in cea de-a doua sa parte. Severed este o melodie complexa, cu un sound dinamic si cu cele doua chitare acordate astfel incat sa creeze acel sound tipic trupelor de djent metal, de aceea si DH este, din punctul meu devedere, o trupa din sfera progressive djent metal, iar daca iti plac trupe precum Tesseract, Periphery, Monuments, Intervals, Plini sau Sithu Aye, nu are cum sa nu-ti placa si DH.

Cu siguranta va fi un “must seen” in cadrul festivalului Artmania si felicit organizatorii pentru ca au indraznit sa-i invite. Cu siguranta ca muzica lor complexa nu va insela asteptarile nimanui. Urmatoarea melodie, Puppet On Strings, de asemenea si ea o alta balada de pe acest album, m-a dus usor cu gandul la inceputurile Muse, atat ca si abordare, cat si mai ales ca si voce, Michael avand aceasta capacitate fenomenala de a-si modula vocea de la melodie la melodie, astfel incatea sa sune de fiecare data intr-un alt mod.

For Ester este singura melodie instrumentala de pe album, o adevarata demonstratie devirtuozitate orchestrala si totodata si o trecere catre cea de-a doua parte a acestui superb album. Anima readuce sunetele “low tuned” ale celor doua chitare concomitent cu vocea expresiva a lui Michael. Incepem sa realizam ca este un album cu totul diferit fata de precursoarele, un album cu o amprenta de sine statatoare, extrem de complicat instrumental si de melodic totodata. A Way Out Of Here, melodia care da de altfel si titlul albumului, este un duet la pian si voce si ne invita sa gasim o evadare din banal catre ceva maret si unic. Este de altfel si cea mai scurta melodie de pe album (aproximativ 2 minute si 30 de secunde).

Time and Time Again, una dintre cele doua melodii promovate de pe acest album ca si single, ne readuce un sound si un vibe proaspat de clape, marca inconfundabila a lui Yoav, coroborat cu o voce de inalta clasa si un instrumental per ansamblu super catchy. Tema centrala a melodiei o reprezinta timpul, cel care ne sta mereu in cale si ne impiedica sa evoluam mai mult decat ne-am dori noi, muritorii. De aceea exista visele, care sunt gratuite, libere si necenzurate de timp si spatiu. Visele ne fac sa fim nemuritori. We Are Free, probabil cea mai buna melodie de pe acest album si asa fantastic, este de altfel si primul single, melodia etalon pentru acest album, instrumentalul este maiestuos, vocea este exceptionala, mesajul transmis, unul classic dar mereu proaspat, este acela ca noi toti suntem liberi si asa si trebuie sa ramanem pana in ultima clipa a vietii – spirite libere si neintinate, cu gandiri libere si neabatute in vreun fel sau altul.

Ultima melodie de pe album, Someday, debuteaza lent, cu un pian usor agonizant, care parca vrea sa ne readuca cu picioarele inapoi pe pamant, sa ne trezeasca din visare si sa ne readuca la realitate, dar mentinand speranta ca intr-o buna zi cu totii vom putea vedea si mai ales simti mesajul transmis de acest album, acela de armonie interioara, dar si de pace si dragoste intre oameni, indiferent de etnie, culoare, sex, religie, aspiratii politice, etc. Corul de pe fundal este pur si simplu demential. Mi-a facut pielea de gaina!

Nota Albumului: 9/10.

O cronica realizata de catre Eduard Farcas – Metalforce.

Anterior Info camping Rockstadt Extreme Fest 2018
Înainte Album review DISTORTED HARMONY: “A WAY OUT”(19.07.2018)

Despre autor

0 Comentarii

Nu există încă nici un comentariu.

Puteți fi primul care comenteaza la acest post!

Lăsați un comentariu