Cronică de album Insepultus – Deadly Gleams of Blood, Steel and Fire

La sfârșitul anului trecut, proiectul one-man de black metal Insepultus a lansat albumul „Deadly Gleams of Blood, Steel and Fire”. Acesta este al doilea material discografic al trupei, după demo-ul „The Hell Will Rise Again”, lansat în 2002. Perioada lungă dintre cele două lansări a permis crearea unui album cu un concept închegat și arată o maturizare completă a trupei: de la calitatea înregistrărilor, până la versuri și linie melodică.

Albumul a fost lansat prin Loud Rage Music, o casă de discuri autohtonă axată pe promovarea trupelor underground românești. Mixajul și masterizarea au fost realizate de Mihai Dincă la Taine Multimedia Studio, iar grafica este semnată de Costin Chioreanu (Twilight13Media), cunoscut pentru colaborări cu nume importante ale scenei metal internaționale. Din echipa de producție a mai făcut parte și Mihai “Coro” Caravețeanu, fost coleg de trupă al lui Robert “Sepultus” Pieptan și important promoter al scenei underground din România și nu numai.

„Deadly Gleams of Blood, Steel and Fire” vorbește despre război și despre trăirile pe care le are un soldat care se află zilnic față în față cu moartea. Robert „Sepultus” Pieptan a ales să folosească în loc de versuri adaptări ale unor poezii de război scrise de Alfred Noyes, Richard Aldington, Marjorie Pickthall și Wilfred Owen, dar și fragmente ale unei scrisori scrisă de J. B. Priestley’s în Primul Război Mondial, precum și ale poemului „My Experience of Death” al lui Dathan Eldridge.

De-a lungul întregului album, ascultătorul descoperă o lume în care moartea, suferința și mizeria sunt la ordinea zilei. Riff-urile agresive și repetitive de chitară sunt completate perfect de blast beat-urile tobelor lui Nikola Dušmanić, care sună ca o mitralieră prezentă constant pe fundalul pieselor.
Cele șapte piese de pe album încearcă să spună o poveste coerentă, care începe cu o chemare generală la arme, evidentă în “The Last Battle I” și “The Last Battle II”. După, soldatul ajunge în mijlocul luptelor și, într-un final, ajunge față în față cu propria moarte.

Încă de la prima piesă, „The Last Battle I”, apare un instrument care nu este specific metalului extrem, trompeta, și care se va regăsi de-a lungul întregului album. Sunetul oarecum melancolic al trompetei întregește starea generală a albumului și parcă amplifică și mesajul transmis de vocea care alternează între „țipete” sfâșietoare și growl-uri pătrunzătoare. În „The Trumpet Sound” aceasta ocupă chiar un rol principal, fiind folosită ca simbol vestitor al morții, în combinație cu versurile lui Dathan Eldridge care vorbesc despre experiența la limita morții trăită de acesta.

Singura piesă acustică de pe album vine ca un moment de respiro spre finalul acestuia. Deși muzica pare liniștită, versurile te țin în aceeași atmosferă apăsătoare, ele reprezentând de fapt scrisoarea unui soldat către părinți, în care descrie detaliile unui atac care a avut loc la trecerea dintre anii 1915 și 1916 – un revelion petrecut în noroi împreună cu sunetul mitralierelor și cu miros de explozibil în jur.

Deși în ultimii ani au mai fost formații care au scris piese sau albume despre război, unele evocând momente eroice, altele prezentând ororile acestuia, albumul „Deadly Gleams of Blood, Steel and Fire” se remarcă prin modul foarte personal și intim de prezentare a vieții în tranșee. Versurile scrise la persoana intâi elimină complet componenta istorică și te fac să vezi războiul așa cum e, o pierdere inutilă de vieți, o traumă colectivă care lasă cicatrici adânci.

Încă de la prima ascultare albumul “Deadly Gleams of Blood, Steel and Fire” a intrat cu ușurință în topul personal și sper ca Insepultus să ne bucure în viitorul cât mai apropiat și cu alte lansări la fel de bune.

Tracklist:

• The Last Battle I – 3:04
• The Last Battle II – 4:02
• The Wreckage of the Earth – 4:32
• The World’s Heart – 4:30
• Hell Upon Earth – 2:58
• The Old Lie – 4:42
• The Trumpet Sound – 4:25