Rockstadt Extreme Fest 2017: cronica de concert (ziua 1)

Metalforce a fost si anul acesta la Rockstadt Extreme Fest. Ne-a placut si anul acesta la fel de mult. Mai jos, colegul nostru Eduard Farcas ne povesteste intr-o maniera foarte personala experientele la Rockstadt Extrem Fest 2017. Incepem cu ziua intai de festival. 

Si el zice asa:

Pentru mine REF a inceput odata cu Indian Fall. Originari din Brasov, cu o vechime de peste 20 ani, adeptii sonoritatilor atmosferic death-doom-black metal au sustinut un concert cu adevarat fain. Au cantat melodii de pe toate albumele si mi-au adus aminte de perioada mea doom de la inceputul inceputul anilor 2000. O trupa primordiala pentru scena metal romaneasca si o voce cu mult peste media din Romania.

Apoi am asistat putin la scena mica la cei de la Am Fost La Munte si Mi-a Placut. Un post-rock fain, pe alocuri cu riff-uri interesante, dar nicidecum un post-rock pe care sa-l ascult in timpul liber. Personal nu m-au surprins cu nimic. O trupa sablon pentru scena post-rock instrumental. Un concert totusi fain, cu oameni care chiar au apreciat efortul celor patru membri.

Au urmat Diabolical, o faina trupa de death suedez cantat ca la carte! Avand si influente de technical death, prog si simfonic black, muzica lor este una originala, super instrumentisti, ce au reusit pe scena sa se sincronizeze perfect! O voce extraordinara, o combinatie de death cu black in stitul Septic Flash ce chiar m-a impresionat! Melodii elaborate, de pe ultimul album – Neogenesis, in mare parte, dar si de pe ultimul EP lansat anul trecut – Umbra.

Au urmat apoi la scena mica cei care pentru mine au fost clar trupa serii, si anume Jucifer! Ii urmaream sa-i vad live de ani de zile, iar aseara visul mi s-a indeplinit! Si nu m-au dezamagit! Un sludge perfect! M-am simtit ca si cand as fi fost prins intr-o tornada de nisip din care nu mai ai scapare si simti cum plamanii iti sunt inundati de praf pana la colaps! Amber Gazelle, o chitarista cum rar ti-e dat sa vezi live! Jucifer, o trupa de nomazi de peste 25 ani, care au ales sa-si traiasca viata intr-un bus, unde de altfel au si propriul studio de inregistrari – Nomadic Records! Repet, m-au rupt in mii si mii de bucatele! Geniali!

Apoi au urmat prima dezamagire a serii – Taine! Cum necum oamenii astia nu reusesc mai deloc sa ma convinga! Desi sunt super instrumentisti, parca sunt prea copy-paste Death si Chuck Schuldiner, fara sa vina cu nimic nou practic!

Apoi la scena mica au fost Grimegod din Arad – tot respectul din lume pentru prima trupa de doom-death metal din Romania! Au cantat doar melodii de pe cel mai iubit album al lor – Dreamside of Me din 1997, asadar, am avut parte de un concert aniversar Grimegod 20 ani de Dreamside of Me. Un concert foarte reusit, o parte din membrii trupei sunt si in Negura Bunget si au tinut sa aduca un tribut celui ce a fost marele tobosar Gabriel Mafa. Chiar fain si emotionant!

Apoi a urmat la scena mare cea de-a 2 trupa a zilei pentru mine – Arcturus! Cu un ICS Vortex intr-o forma de zile mari, cu o voce dumnezeiasca sau demonica, ca doar e avantgarde de cea mai buna calitate posibila, cu riff-uri de chitara dracesti si parti de claviaturi halucinante, au reusit sa ma cucereasca total! Au cantat melodii de pe mai toate albumele, dar The Arcturian Sign de pe ultimul lor album m-a impresionat pana in maduva oaselor! Un concert excelent si cu totul iesit din comun, chiar si pentru REF!

La scena mica, ultima trupa a fost Thread of Omen, care a cantat in locul celor de la Crimena, care vor canta duminica, in locul sud-africanilor. Originari din Durban, cei cinci temerari de la capatul pamantului ne-au expus un superb melodic death metal, cu influente de metalcore, care ne-au lasat pe toti cu gura cascata de uimire, drept dovada ca metalul de calitate nu are limite geografice! Un show de nota 11 de la final a cerut lumea prezenta bis! Ca si vibe transmis, a fost cea de-a treia si ultima trupa din prima zi, pentru mine!

Si a urmat probabil cea mai mare dezamagire din ultimii ani si cea de-a doua a serii pentru mine, si anume Annihilator. Un concert probabil fain doar pentru cei care chiar adora old school thrash metal-ul, dar pentru mine, un om care apreciaza sonoritati mai complexe, mi s-a parut doar o muzica slaba, un thrash banal, lipsit de elemente noi, care sa ma surprinda intr-un mod placut, precum Kreator, de exmplu, care au evoluat de la album la album! Un concert care a durat prea mult parerea mea, cu pauze lungi intre melodii si cu interludii care uneori tindeau spre banal, cu glume rasuflate intre melodii, un fel de Dave Mustaine ieftin, un Jeff Waters care mi-a demonstrat ca tot ce face in prezent face doar pentru bani, ca si-a pierdut atat inspiratia pe ultimile albume, cat si pofta de a mai canta. Plictisitori pana la refuz.

Cu toate acestea, pentru nostalgici ramane o trupa ascultabila.

Citeste aici cronica REF 2017 pentru ziua a doua 

Citeste aici cronica REF 2017 pentru ziua a treia

Citeste aici cronica REF 2017 pentru ziua a patra si concluzii

Eduard Farcas – Metalforce