Rockstadt Extreme Fest 2017: cronica de concert (ziua 2)

Metalforce a fost si anul acesta la Rockstadt Extreme Fest. Ne-a placut si anul acesta la fel de mult. Mai jos, colegul nostru Eduard Farcas ne povesteste intr-o maniera foarte personala experientele la Rockstadt Extrem Fest 2017. Continuam cu ziua a doua de festival.

Si el zice asa:

…si a venit ziua doi, ziua pentru care venisem in mod special la aceasta editie a festivalului, motivul meu personal fiind Leprous. Urmaream aceasta trupa de ceva ani si imi doream din tot sufletul sa-i vad live. Dar pana sa ajungem la Leprous si emotiile avute in legatura cu prezenta lor la acest fest, as vrea sa o luam un pic in ordinea cronologica a evenimentelor ce au avut loc ieri.

Am ajuns relativ tarziu, abia la Kultika, o trupa din Timisoara de melodic sludge-prog metal, cu ceva influente de post. Concertul a fost unul super fain, cu piese care mai de care mai variate, cu un solist versatil si foarte dragut in relatia cu cei prezenti la concert. Pe scurt, un concert tare placut si as vrea sa-i mai vad pe viitor pe timisoreni.

Au urmat constantenii de la White Walls. Deloc straini de REF, cei patru adepti ai progresiv metalului modern ne-au etalat un concert aniversar Mad Man Circus – cel mai cunoscut si mai fain album al lor, doar ca spre surprinderea mea, nu au cantat doar piese de pe acest album, ci si dupa The Escapist sau single-ul Death Follows Me. Un concert chiar fain, in ciuda caldurii de afara.

Apoi, la scena mica au fost brasovenii de la The 13th Sun. De mult voiam sa-i vad live pe acesti baieti minunati. Avand in componenta instrumentisti experimentati, precum Septimiu la tobe sau basistul de la The Dignity Complex (si imi cer scuze daca nu i-am recunoscut personal pe ceilalti membri), aceasta trupa ne-a prezentat un altfel de progressiv metal si anume unul elaborat, melodic, cu influente de post. Au cantat piese atat dupa EP-ul lor de debut, Genesis, cat si dupa primul lor LP, Stardust. Personal, mi-au placut mult si ma bucur ca i-am vazut live.

Dupa care, din cauza ca Leprous au avut probleme in a reusi sa ajunga la timp, pozitia lor la scena mare a fost ocupata de Napoleon, care ar fi trebuit sa cante la scena mica. Nu stiu daca a fost cea mai buna decizie, dar cert e ca britanicii au rupt! Macel! Un concert memorabil! Melodie dupa melodie, cu mesaje directe si puternice, cu un vibe super pozitiv si cu un sound de core si de djent melodic, au reusit sa introduca publicul prezent intr-o frenezie de nota 10. Moshpit-uri si walls of death-uri nebune, un public cu adevarati fani ai lor si foarte dedicati, au fost surpriza serii pentru mine.

Apoi am luat o pauza si am pierdut Korpiklaani, asadar, nu pot scrie despre ceva ce n-am vazut.

Dupa care m-am dus la meet and greet Leprous, unde am schimbat cateva impresii cu Einar si Baard si am facut cateva poze cu ei. Geniali oamenii! Dar, am pierdut si Clitgore la scena mica si am inteles ca iar a fost o atmosfera de pornogrind ca in povesti! Ca de obicei, an de an la REF lumea isi ia o portie sanatoasa de porceala notorie.

Si a sosit timpul celui de-al doilea headliner al fest-ului, Kreator! Desi eram nerabdator sa-i vad pe Leprous, care au fost reprogramati dupa Kreator, totusi am apreciat enorm muzica nemtilor! Super mesaje, un ritm dracesc, melodic si agresiv in acelasi timp, melodii de pe ultimul lor material discografic – Gods of Violence, dar si clasicele care au incendiat publicul si la propriu si la figurat! Un show de tinut minte si de povestit nepotilor! Asta da thrash fratilor! Asa trebuie sa suni, daca vrei sa ai cu adevarat succes si dupa 25-30 de ani de cariera!

Si dupa o lunga asteptare a urmat si trupa mea preferata! Intr-un fel ciudat m-am bucurat ca s-a intamplat asa, ca dupa Kreator au plecat majoritatea celor din categoria gura-casca si au ramas majoritari prezenti fanii Leprous. Si desi am mai asteptat inca 15-20 minute dupa ora comunicata initial, din cauza unor probleme tehnice si desi in timpul concertului mai toate instrumentele au avut probleme, totusi, nimic nu a reusit sa stirbeasca valoarea acestui concert remarcabil. Vocea lui Einar, probabil cea mai faina din lume, tobele lui Baard, de-a dreptul criminale, chitarele hipnotice, dar si clapele agonizante au facut din acest concert unul de neuitat!

A inceput cu The Valley, una din melodiile mele preferate, si a continuat cu Cloak, moment in care vocea lui Einar ne-a facut sa plangem cu adevarat, la propriu! Versuri reflective, introspective, universal valabile, o adevarata hrana pentru suflet! Apoi a urmat From the Flame, melodie de pe viitorul lor album – Malina, ce urmeaza sa fie lansat la data de 25 august 2017, moment in care publicul s-a trezit brusc din melancolia acordurilor anterioare. Melodie dupa melodie, fie ca a fost dupa albumele Coal sau Congregation, inclusiv a doua melodie promovata dupa Malina, si anume Stuck, virtuozitatea de care au dat dovada acesti oameni a fost pur si simplu unica! Au tins spre valoarea unor instrumentisti de jazz, mai ales la preferata mea, Rewind, moment in care atat Baard, cat si Einar m-au coplesit de emotii! M-au luat si m-au purtat departe tare! Apropo de asta, ma intreba la un moment dat cineva daca fumez sau consum droguri in timpul concertelor de rock. I-am raspuns simplu: muzica e unicul meu drog! Si chiar asa e! Leprous mi-au demonstrat-o inca odata aseara! Din plin chiar!

Concertul s-a incheiat cu o alta melodie epica – Slave. M-am bucurat enorm ca au cantat melodii variate, de pe mai multe albume, nu doar de pe Congregation, cum se anuntase initial. M-a durut putin faptul ca n-au mai putut veni la bis, dar probabil ca n-a tinut de ei acest aspect si m-am mega multumit cu tot ceea ce ne-au oferit noua, fanilor!

Top 10 cele mai faine zile din viata mea, cu siguranta! Multumesc Leprous! Va iubesc din toata inima. M-ati facut sa plang de emotii la aproape 35 ani. N-as mai fi crezut vreodata ca e posibil asa ceva! O seara cu adevarat de neuitat!

Înainte Maximum Rock Festival 2017: creste pretul biletelor