Victor Manescu (LOST, Armies of Enlil): Organizatorul de concerte si obiectul muncii sale – trupele

Astazi veti fi fata in fata cu Victor Adrian Manescu, chitarist in trupele L.O.S.T si Armies of Enlil, citind un articol in care artistul isi expirma sincera opinie legata de organizatori de concerte si despre trupele de rock romanesti. Detalii mai jos.

Este esentiala existenta a astfel de scrieri, pentru ca tinerii (si nu numai) rockeri si metalisti sa se informeze si sa constientizeze starea actuala a scenei underground din Romania. Si ce sursa mai buna de a invata si intelege pot avea decat direct de la cei care fac parte din underground si, de-a lungul timpului, au pus umarul in “construirea” scenei metal.

In ultimul timp am asistat la o escaladare de conflicte, mai mult sau mai putin mocnite, pe tema relatiei trupe – organizator de concerte. O relatie care se complica din ce in ce mai mult, pe fondul unei degradari, firesti, a situatiei generale a acestei tari.

Parere ultrapersonala: la ora actuala, la nivel mondial, muzica nu mai reprezinta un protest, adica nu mai exista muzica de protest, cel putin la nivelul mainstream-ului. Un lucru perceput si de organizatori si de trupe. In schimb, cica, la nivel de underground, a ramas in continuare o mentalitate “anti sistem”, mentalitate de diy, prin care trupele isi muncesc absolut toate partile care tin de functionarea unei trupe, fara implicarea unor terte persoane, juridice sau fizice, pentru a controla mai bine existenta trupei. Libertatea totala pe care o aveau trupele in anii 80 este deja poveste, managerii la ora actuala imping trupele spre bani, bani, cat mai multi bani, pentru ca altfel ei nu ar putea sa existe.

Bun, revenind la scena underground romaneasca, exista acest concept diy foarte puternic, si, lucru laudabil, chiar nume sonore ale scenei sunt practicante ale acestui stil. Din capul locului sa punem punctul pe ce litera vreti voi: organizatorii de concerte, managerii, casele de discuri, etc sunt doar niste VANZATORI, SALESMANI antrenati in tot felul de tehnici de vanzari si publicitate pentru a scoate bani din ceea ce fac. Nu au legatura cu muzica, nu sunt muzicieni, nu au ani indelungati de mancat instrumente ( decat cu rare exceptii). Diferenta dintre ei si trupe este evidenta la un nivel cel putin… moral. Luam exemplu o trupa underground romaneasca de death metal, deathcore, adica o trupa profund NECOMERCIALA. Trupa nu are incotro decat sa cante ce ii place, pentru ca nu poate sa cante azi un stil si maine un alt stil. O trupa face muzical 90% ce ii place. La organizatorul de concerte in schimb este total invers, nu este lipit de aceasta ideologie. El face maxim 10% ce ii place, restul de 90% ceea ce aduce bani.

Daca maine nu mai merg concertele cu trupele rock romanesti underground (care nu au mers, oricum, niciodata in termeni de profitabilitate), atunci mereu ai la dispozitie, ca organizator, pe Cargo, Trooper, Alternosfera si altii asemenea.

Trupele nu au avantajul schimbarii. Nu pot fi cameleoni. De aici provine si abnegatia si incapatanarea de a nu fi batjocorite sau mai rau, ignorate, de catre organizatori. Trupele investesc ABSOLUT totul intr-un singur ideal, pe cand organizatorii sunt liberi sa investeasca in orice vor, nu sunt lipiti de munca lor AFECTIV.

Am mai observat ceva: organizatorii romani ( unii dintre ei) fac apologia cantatului din placere, adica: ba, nu face gura, fii multumit ca esti bagat in seama si ca bagi la CV un concert alaturi de o trupa mare. Si fac asta cu trupe care canta deja de 5, 6, 7 ani ( adica trupe cu oarece vechime). Deja vad o schimbare de generatii in cadrul trupelor de deschidere la concertele trupelor mari de metal. Sunt trupe noi. De ce? De ce trupele “mari”, cu identitate muzicala, grafica, mesaj, videoclipuri, munca investita nu MAI au loc???

Pentru ca trupele tinere mananca tot ce zboara, ei sunt multumiti de a canta pe bere si bani de drum in deschidere la o trupa mare, dupa care, dupa ani indelungati de folosinta la acelasi mod pe post de cu*ve, vor intra si ei in panteonul trupelor cu vechime nemultumite si ciclul se repeta. In 2007 aveam trupele din generatia 2000 nemultumite, in 2014 avem trupele din generatia 2007 nemultumite, peste 7 ani astia micii de acum, care nu comenteaza la organizatori nimic, vor ca la fel etc. Organizatorul intodeauna va avea material de umplere si totul va fi bine.

Omerta sau, daca nu omerta, cel putin pupatul dosului este un sport national si o regula de viata pentru cel care vrea sa reuseasca in aceasta tara. Trupele mici sunt de acord cu “analizele” de piata ale organizatorilor, care beneficiaza de platforme media de a impune o idee. Care trupe tinere nu mai stiu cum sa dea mesajul de a sustine underground-ul, de a sustine scena, dar cand e de luat pozitie vertical pentru sustine niste colegi de breasla cu vechime si ani de munca, tac malc pentru ca nu vor sa fie “luati la ochi” de catre organizatori si exclusi.

Dar de aici si pana la a te pune in situatia de a iti legitima activitatile cu puterea altuia, mi se pare… lipsit de decenta.

Sa anulezi ani de munca ai unei trupe pe baza PILELOR mi se pare josnic, atunci sa nu ne miram ca astia de ne conduc de ce au invatacei.

Dragi organizatori intelegeti: trupele nu au POSBILITATEA si mai ales, ELEGANTA de a se schimba de pe o zi pe alta cum aveti voi ELEGANTA si POSIBLITATEA. O trupa porneste de la un ideal, o chestie de arta, muzica; organizatorul de concerte, cel putin de la nivel mediu este despre bani. Organizatorul de concerte TRAIESTE din asa ceva, trupele de underground nu.

Voi vorbiti de bani, profi, etc, trupele vorbesc de muzica. Da, trebuie sa stie sa se vanda. Dar tocmai conceptual de diy este un concept de stavila impotriva mizeriei care a cuprins industria muzicala.

Organizatorul de concerte si obiectul muncii sale: trupele, by Victor Adrian Manescu