ALBUMELE LUNII APRILIE 2020 – PARTEA II
Dupa cum v-am promis data trecuta, am revenit cu un alt calup de albume aparute in luna aprilie 2020, albume atent selectionate, fie dupa faima internationala a trupei (ma refer la Katatonia), fie in vederea promovarii unor trupe bune new-entry pe scena rock si metal (in cazul The Black Legacy), fie mai ales acele trupe pe care le stiu personal, am fost la concertele lor cel putin o data, si chiar le ador, n-or fi ele trupe consacrate la nivel mondial, dar sunt trupe excelente, cu baze solide de fani nu doar in tarile din care provin, trupe care au reusit sa iasa din oceanul underground tocmai prin propriile lor valori si puteri, sonoritatile abordate impunandu-i ca etalon pentru alte zeci de trupe inca aflate in cautarea unei identitati proprii (si aici ma refer bineinteles la trupele mele de suflet The Noise Figures, 1000mods, ambele din Grecia, sau la trupa americano-germana Elder, probabil cea mai buna trupa de psychedelic-prog la ora actuala).
- KATATONIA – CITY BURIALS – data lansarii: 24.04.2020
Asadar am ales sa incep aceasta recenzie cu Katatonia, deoarece acest nou album – “City Burials”, cel de-al 11-lea din cariera trupei, mi-a oferit mixed feelings din mai multe puncte de vedere. Pe de-o parte le apreciez noua directie muzicala, inceputa cu precedentul album – “The Fall of Hearts”, acest mix de prog cu alternativ si dark/melancolic rock, dar pe de alta parte consider ca esueaza in a-l aduce pe culmea cea mai inalta a valorii muzicale, precum au reusit sa-l perfectioneze trupe ca Soen sau Anathema ori Antimatter, cumva la Katatonia se simte o fortare muzicala spre ceva ce nu este al lor de drept, ci mai degraba imprumutat de pe la altii (ok, nici albumele “Viva Emptiness” sau “The Great Cold Distance” nu abunda de originalitate, pentru ca sa fim sinceri, se simt influente Tool la tot pasul, dar macar reusisera sa-si consolideze un nou stil al lor, chiar placut, desi, parerea mea, cu adevarat stilul lor este cel de pe primele 3-4 albume, acel mix de death-doom cu gothic si alternativ, nemaiintalnit pana atunci la nici o alta trupa, si daca mai luam in calcul si faptul ca pe cel de-al 2-lea album Mikael Åkerfeldt este responsabil cu partile vocale, cred ca intelegeti ce vreau sa spun). Vocalul Katatonia, Jonas Renkse, nu este nici pe departe vocalul de la Soen, sau Madrugada, sau Anathema, dupa cum bine forteaza nota pe acest ultim album, iar melodii precum “Lacquer” sau “Vanishers”, desi bune, poate cele mai bune de pe album, totusi nu reusesc sa te aduca in acea stare de melancolie profunda tipica trupelor mai sus amintite, si asta in mare parte si datorita vocalului. Renske, din punctul meu de vedere, este un vocalist limitat, care nu mi-a placut niciodata, de aceea cel mai bun album Katatonia, “Brave Murder Day”, este cel care nu-l are pe el la voce. De pe acest ultim album as mai evidentia melodii precum “Heart Set to Divide” sau “Behind the Blood” de luat in calcul, dar pentru un fan vechi Katatonia, cred ca acest nou album este un fel de pedeapsa, deoarece nu reuseste sa exceleze la nici un capitol. Ii voi oferi asadar nota 7/10 si speranta ca pe viitor vor schimba ceva in mai bine.
- THE BLACK LEGACY – BLACK FLOWER – data lansarii: 28.04.2020
Daca esti fan motociclete, bikeri, adica barbosi, pletosi, rai si tatuati si mai ales serialul Sons of Anarchy, atunci aceasta trupa este numai buna pentru tine! Infiintata la initiativa unor prieteni motociclisti din Milano in urma cu 2 ani, acestia initial au vrut sa aduca un omagiu unor trupe precum Zakk Wylde si Black Label Society, Kyuss, Black Sabbath, Electric Wizzard sau Cathedral, mentionand doar cateva din influentele lor muzicale, dar au sfarsit prin a crea un prim album plin de energie si de personalitate, in care desi influentele se simt, acestea nu sunt totusi pregnante, iar stilul lor este unul cat se poate de…al lor, ca sa ma exprim asa, melodii precum “Black Flower”, “Fire and Stone”, “My Last Day” sau “Get Loose” sunt etalon pentru stilul biker metal aka stoner metal cu atitudine, asa cum se canta odata (pe la final de anii ‘90 si inceput de anii 2000), adica nealterat de alte influente ulterioare. Italia ne demonstreaza inca odata ca este una dintre tarile de prim rang atunci cand vine vorba de stoner, avand multe trupe bune pe aceasta nisa muzicala. Dau acestui album nota 8.5/10 si astept urmatorul album The Black Legacy cu nerabdare. Hail Iron Horses!
- THE NOISE FIGURES – THE PERFECT SPELL – data lansarii: 03.04.2020
Nu degeaba am ales 2 trupe din Grecia in aceasta recenzie, as fi ales cu drag doar trupe din aceasta tara, dar am zis sa nu fiu chiar atat de nebun! Dar, GRECIA RULES!!! Este cea mai tare tara din lume la capitolul sonoritati stoner! Stiu cel putin 20 de trupe din Grecia de stoner, si n-am intalnit pana acum vreuna boring, sau care sa se repete, sau care sa cante doar de dragul de a canta si atat! Nicidecum! Fiecare dintre ele poseda stilul propriu, diferit de al celorlalte, original si inovativ, fiecare dintre aceste trupe reprezinta un “trademark” al regiunii din care provin. Este evident si cazul celor de la The Noise Figures din Atena. Cea mai buna dovada ca se poate canta excelent in doar 2 oameni (si v-o spune unul care i-a vazut live si nu a simtit o clipa vreo “lipsa” de ceva anume, din punct de vedere muzical). George Nikas – tobe, voce si Stamos Bamparis – chitara, demonstreaza si pe acest nou album The Noise Figures, ca au gasit inca odata “Vraja Perfecta” prin care sa tina ascultatorul cu sufletul la gura timp de 30 de minute. Si inclin sa cred ca este si cel mai bun album din cariera trupei, as zice chiar peste minunatul “Telepath”, lansat in urma cu 2 ani, dar este subiectiva treaba aici. In orice caz, este cel mai dark si cel mai agresiv album din cariera trupei, un sound care a trecut de la simplul garage rock la ceva mai complex si mai complet, melodiile sunt mai pline si mai vibrante, cu o voce mai pregnanta si o chitara si mai prezenta parca in timpanele noastre. Melodii precum “I Cheat Death”, “The Perfect Spell”, sau “Pilgrims of the Dark” sunt adevarate imnuri new garage rock, iar The Noise Figures s-au autodepasit, din nou as zice, cu acest nou material discografic. Ofer acestui album nota 9/10.
- 1000MODS – YOUTH OF DISSENT – data lansarii: 24.04.2020
Tot din preafrumoasa Grecie avem dupa 4 ani de asteptare un nou album (cel de-al 4-lea) de la geniala trupa 1000mods! Yesss! Si ce album! Si cum a evoluat in timp aceasta trupa, de la promotorii genului stoner-rock, la o trupa de rang international (pentru fanii de sonoritati underground), in doar un deceniu! Au pus micutul si neinsemnatul orasel grecesc Chiliomodi pe harta mondiala a rock-ului pentru totdeauna! Despre acest album va pot spune doar atat: nu este precum “Super Van Vacation” (cel mai cunoscut si considerat ca fiind cel mai bun album din cariera trupei) si nici precum “Repeated Exposure to…” (adica precedentul album si preferatul meu), nu, este mai mult de atat, sau dupa cum spune chiar una dintre melodiile noului album, “Less is More”, si de cele mai multe ori chiar asa si e! Este cel mai experimental si cel mai avangardist album din cariera trupei, iar cuvantul “surprinzator” cred ca este cel mai potrivit in a caracteriza acest album. La prima auditie, am crezut ca ascult de fapt o compilatie sau un “best of” de 11 melodii de la 11 trupe diferite, atat de diversificat si de creativ este acest album, de la o melodie la alta, avem melodii cu vibe de psychedelic de anii ’60 (“Young”), melodii cu un real sound Nirvana si/sau punk (“Warped”, “Blister” sau “Dissent”), melodii cu vibe de trupe americane adolescentine de rock alternativ de anii ’90 (“Less is More”), dar si melodii in stilul personal stoner deja consacrat (“Lucid”, So Many Days”, “Mirrors” sau “Pearl”), dar preferata mea de pe acest album, melodia cu adevarat de nota 10 este “Dear Herculine”, o capodopera dark-stoner cum numai o trupa de calibrul 1000mods ar fi putut crea, cu versuri badass si un ritm melodic infectios! Asadar, dau acestui genial album nota 9.5/10. Astept deja cu nerabdare urmatorul album al acestor baieti, deoarece sunt tare curios in ce directie va merge.
- ELDER – OMENS – data lansarii: 24.04.2020
Despre Elder am tot scris si anul trecut si i-am elogiat cu ocazia concertului sustinut in Quantic, spunand si atunci ca si acum ca este cea mai creativa si cea mai buna trupa din zona prog-psych-stoner-doom, cu pasaje lungi de jamming insotite apoi de rabufniri abundente de pasteluri muzicale complexe, cum numai Elder le poate crea. Liderul trupei, Nick DiSalvo locuieste de ceva ani si in Berlin, pe langa Boston, iar odata cu pendularea intre SUA si Europa, 2 dintre membri originali au ales sa paraseasca trupa, locul lor fiind luat de alti 2 instrumentisti nemti de mare valoare (Michael Risberg – chitara, clape si Georg Edert – tobe), iar impreuna cu membrul fondator Jack Donovan – bass si Fabio Cuomo – invitat special la clape, au compus acest album “Omens”, etalon pentru zona psychedelic-prog pe anul 2020. “Semne” au tot existat dupa lansarea albumului “Reflections of a Floating World” din anul 2017, cum ca trupa doreste sa-si largeasca orizonturile muzicale, astfel ca anul trecut Elder a lansat un EP intitulat “The Gold & Silver Sessions” in care incorporeaza elemente de jazz, krautrock si psych de anii ’60. Asadar, nimeni nu stia la ce sa ne asteptam odata cu lansarea noului album, deoarece la Elder orice este posibil. Noul album este cumva o continuare logica, fireasca, a precedentului (“Reflections of a Floating World”), astfel ca cele 5 melodii de pe album curg pe cursul deja batatorit de psych-prog (deoarece, ca si in cazul precedentului album, partile de stoner si doom au fost reduse la minimum necesar), cu mentiunea ca pe acest album avem mult mai prezente clapele, care nu fac altceva decat sa imbogateasca si mai mult un stil si o muzica si asa super bogata la toate capitolele. Jam-uri peste jam-uri si valuri de prog si space rock alambicate, totul garnisit cu riff-uri de mare clasa, pozitioneaza Elder pe aceeasi treapta cu trupe precum Opeth sau Thank You Scientist, din punct de vedere al creativitatii nestavilite si al ingeniozitatii muzicale in continua schimbare. Si poate ca una dintre melodiile de pe noul album, “One Light Retreating”, are un pasaj care seamana izbitor de mult cu “Thin Air” de la Anathema, dar cred ca este doar o simpla coincidenta muzicala, pe de alta parte insa, pe fiecare album Elder trebuie sa fie cate o melodie care te poseda efectiv, iar “Omens” nu face exceptie, “Embers” fiind aceasta melodie, care-ti intra adanc in minte si n-o mai poti scoate decat daca o fredonezi zilnic. Oricum, toate cele 5 melodii sunt senzationale, o alta mostra de Elder, servita veritabil. Ii voi acorda acestui album de capatai pentru toata suflarea psych-prog nota 9.5/10, cu mentiunea ca ma astept ca urmatorul album sa sune sigur diferit fata de acesta, ciclul transformarii muzicale la Elder este cam din doua in doua lansari discografice, din cate am putut constata, ascultandu-le cu atentie de mai multe ori toata discografia.
O recenzie realizata de catre Eduard Farcas.
0 Comentarii
Nu există încă nici un comentariu.
Puteți fi primul care comenteaza la acest post!