ALBUMELE LUNII APRILIE 2020 – PARTEA I

Daca tot stam in carantina si inchisi in case, m-am gandit ca este timpul sa mai scriu cate ceva, iar cum evenimente live nu se mai tin, cea mai buna solutie este aceea de a revizui cateva albume aparute luna aceasta, albume care mie personal mi-au placut si pe care m-am hotarat sa le mentionaz in cele ce urmeaza.

  1. PEARL JAM – GIGATON – data lansarii: 27.03.2020

Chiar daca acest album a fost lansat la finele lunii trecute, am zis ca nu se poate sa nu scriu despre o trupa legendara precum este Pearl Jam. Baietii din Seattle nu mai scosesera un album de 7 ani, astfel ca prin aparitia noului album, intitulat “Gigaton”, trupa a atins borna 11 in ceea ce priveste numarul de albume de studio, lansate pe parcursul a peste 30 de ani de cariera. OK, poate ca nu este de talia unor albume precum “Ten”, sau “Versus”, dar nici nu are cum sa mai fie vreodata vreun album nou Pearl Jam, vremurile s-au schimbat si odata cu ele, si muzica. Totusi, “Gigaton” reuseste sa te prinda, parerea mea, de pe la a 2-a sau chiar a 3-a ascultare, atunci cand descoperi complexitatea data de simplitatea stilistica, coroborata cu abordarea experimentala a structurii melodiilor, este cel mai experimental album al lor, asta cu siguranta, un album care vine cu un aer fresh, matur si bine ancorat in ceea ce se canta in prezent in materie de post-alternativ-prog. As remarca dupa acest album melodii precum “Who Ever Said”, preferata mea si cea care ma duce cel mai aproape cu gandul la perioada lor de glorie de la inceputul anilor ’90, “Superblood Wolfmoon”, o melodie vesela cu un sound modern, “Dance of the Clairvoyants”, cu un ritm super catchy, un amestec de pop cu rock si cu o nota de synth, care-ti ramane multa vreme in minte si “Alright”, cea mai intima melodie de pe album. Overall, zic ca este un album bun, un album ce merita ascultat de orice fan vechi sau nou Pearl Jam, de aceea ii voi acorda nota 8.5/10.

 

  1. CONCEPTION – STATE OF DECEPTION – data lansarii: 03.04.2020

Astept de peste 2 decenii acest nou album Conception! Finally! Yessss!!! Fiind un mare fan al acestei obscure trupe in anii ’90, probabil cea mai underatted trupa de prog a acelei decade, un blend perfect intre prog si power, cu o voce pe masura – marele Roy Khan, plecat in 1998 din trupa, odata cu destramarea ei, dupa lansarea a 4 albume discografice, alaturandu-se timp de 12 ani americanilor de la Kamelot (trupa care mi s-a parut a fi extrem de “umflata” de presa locala, in comparatie cu muzica etalata de Conception, dar nepromovata, doarece in acele vremuri, in Norvegia se asculta doar black metal, restul nu exista in materie de metal). Decizia lui Khan de a reforma Conception in 2018, alaturi de bunul sau prieten, chitaristul Tore Østby, plus ceilalti 2 membri originali, a fost probabil cea mai inspirata decizie a acelui an in materie de prog, decizie care a si venit insotita de un EP (My Dark Symphony), primele melodii noi dupa mai bine de 2 decenii, EP care avea sa pregateasca acest nou album. “State of Deception”, ca si tot unitar, este un album solid, o pledoarie adusa stilului power-prog, cu o voce inca perfecta si cu un ritm la fel de catchy precum albumele din anii ’90. Poate ca sufera ca si durata (9 melodii, aproximativ 40 minute), cam putin pentru un album de prog, cu melodii scurte, dar totusi bine conturate si desi nu se ridica la valoarea predecesoarelor (mai ales “Parallel Minds” si “In Your Multitude”), albumul reuseste, zic eu, sa se impuna ca un veritabil pilon prog al anului 2020. Am remarcat de pe acest nou album 3 melodii, si anume: “Of Raven and Pigs”, un elogiu adus revolutiei, ca singura solutie impotriva inlaturarii “porcilor” care incearca sa-ti subjuge libertatea si independenta, “Waywardly Broken”, un imn prog in purul stil al anilor ’90, cu probabil cea mai buna dovada a vocii unice a lui Roy Khan si “She Dragoon”, cea mai badass si cea mai elaborata melodie de pe album, preferata mea. Voi acorda acestui album nota 8.5/10, deoarece in primul rand avem un nou album Conception dupa 23 ani de asteptare, iar asta spune totul!

 

  1. BONGTOWER – OSCILLATOR – data lansarii: 12.04.2020

Cu deja 2 albume la activ si cu un stil ce tinde sa devina unul cat se poate de personal, rusii de la Bongtower au reusit prin acest al 2-lea album o maturizare incredibila din toate punctele de vedere. Pornind de la stilul abordat, o combinatie aproape unica, as zice, de space doom-psychedelic-sludge-stoner metal si pana la coperta albumului super marfa, culminand cu tematica albumului, o istorie a cosmonauticii si a rachetelor spatiale, prezentata pe acte, cu interludii inainte de fiecare melodie, o lectie de istorie a Spatiului Cosmic inceputa in 1954 in URSS si terminata…doar acolo unde mintea omului poate zbura, adica pana la marginea Universului, rand pe rand ni se aduce in discutie navete spatiale si statii orbitale precum Voskhod 2, Apollo 11, Soyuz sau Salyut, ca la final, nici ca se putea incheia totul mai bine (din punct de vedere muzical ma refer), decat cu cea mai celebra melodie despre Spatiul necunoscut, “Ground Control To Major Tom”, adica “Space Oddity” a magnificului David Bowie, un cover personalizat si excelent executat, cu o voce feminina pe fundal, un album care cred ca n-ar trebui sa lipseasca din colectia niciunui pasionat al Spatiului, sau al genurilor sludge, doom sau stoner. Toate melodiile sunt faine, asa ca n-am putut alege vreuna, oricum, fiind un album conceptual, el se prezinta ca o singura melodie, impartita pe mai multe acte. Voi acorda acestui minunat album nota 9/10, pentru a nu se supara Putin pe mine…glumesc, chiar merita!

 

  1. LORDS OF ILLUSION – THE GREAT TRIBULATION – data lansarii: 13.04.2020

Din friguroasa Rusie mergem tocmai pana in insorita Californie, acolo unde dam de…probabil cea mai necunoscuta trupa publicului din Romania, si asta deoarece aceasta trupa, desi activeaza de vreo 5 ani prin pub-urile si micile venue-uri locale, nu reusisera pana in urma cu cateva zile sa-si lanseze oficial nici macar o singura melodie. Intamplarea face ca am dat peste ei total accidental, si inca de la primele acorduri am realizat ca am de-a face cu o trupa tributara celor de la Black Sabbath, dar totodata cu proprie personalitate. Mai degraba un EP, decat un album de sine statator, cele 7 melodii de pe “The Great Tribulation” te fac sa vrei sa-l mai asculti odata, si inca odata, asa ca dupa vreo 3-4 ascultari poti trage cateva concluzii pertinente: vocea in stilul Ozzy, cu riff-uri de mare calibru, cu un bass demential si tobe pe masura, totul garnisit cu o melodicitate care penduleaza cand in aria Black Sabbath cu Ozzy (“Mushrooms in the Sky” sau “Sheep Minds”), cand in cea cu DIO din perioada Black Sabbath “Heaven and Hell”/”Mob Rules” (“Holy Children” ma duce de exemplu cu gandul la „Turn Up The Night” de pe “Mob Rules”, in timp ce “Misery” ma duce cu gandul la „The Sign of The Southern Cross” de pe acelasi album). Totusi, preferata mea de pe album este “Can’t Sleep”, cu refrenul damnat “Sleeping with Satan / I Can See”, care spune totul despre tematica acestui album. Voi acorda nota 9/10 acestui album, pentru un prim album total necunoscut multora dintre noi, livrat de o trupa si mai putin cunoscuta noua, dar cu o linie melodica puternica si extrem de catchy, cu ritmuri infectioase, care odata auzite, nu mai poti scapa de ele. Pentru mine, acest album m-a luat prin surprindere mai ceva ca si Covid-19…m-a infectat cu o doza sanatoasa de stoner-doom total neasteptata si nesperata.

 

  1. ORANSSI PAZUZU – MESTARIN KYNSI – data lansarii: 17.04.2020


Am lasat ce era mai dubios cu putinta pentru la final…vorba unui comentariu de pe Bandcamp: “ce dracu tocmai am ascultat de 3 ori pana acum si inca continui sa mai ascult si-mi place?”…pentru ca pur si simplu finlandezii de la Oranssi Pazuzu sunt dementi, iar prin acest nou album (cel de-al 5-lea din cariera trupei), consider ca si-au atins cu adevarat apogeul in materie de ciudatenie creativa, si poate ca nu este la fel de bun precum precedentul album “Värähtelijä”, ca si compozitii, dar ca si experimentalism muzical este de parte cel mai reusit de pana acum. Abordand o combinatie de psychedelic cu space black metal si electro pe alocuri, totul pe un fundal dark minimalist, cu pasaje care se repeta obsesiv pana cand simti ca-ti tasneste sangele din nas si urechi (sentiment pe care l-am mai trait doar la ultimul concert Amenra, acela de sufocare prin scufundare la mare adancime), cu o angoasa impinsa la extrem si un real sentiment de claustrofobie (mai ales la melodia de final de album “Taivaan Portti”), totul amplificat si de o voce draconica, face ca aceasta trupa sa fie una cu adevarat unica pe scena metalului extrem. Sunt sigur ca nu este o trupa tocmai pe “placul tuturor”, dar mie personal imi plac foarte mult acesti “demoni portocalii ai vantului”, mesageri ai undelor din vidul Cosmic, iar de cand i-am descoperit, in urma cu vreo 5 ani, am realizat ca este vorba despre o trupa cu adevarat unica, reconfirmarea din acest an de la DBE facandu-ma sa fiu in culmea fericirii ca in sfarsit ii voi putea vedea si live (…sa speram, ca speranta moare ultima, nu-i asa?, mai ales ca in 2016 i-am ratat, din nefericire pentru mine…). De pe noul album am putut remarca 2 melodii, “Uusi Teknokratia”, cea mai buna melodie de pe album, cea care a si fost de altfel promovata cu videoclip de pe acest album, dar si prima melodie de pe album, “Ilmestys”, care poseda un intro psychedelic de vreo 5 minute bestial. Per ansamblu, voi acorda acestui album nota 9/10 pentru inovare in muzica, pentru inlaturarea oricaror granite creative atunci cand vine vorba de a compune muzica cu adevarat interesanta si nu neaparat comerciala. Un singur regret am, si anume ca nu le inteleg versurile, fiind in totalitate in limba natala (stiu, exista Google Translate, dar nu e prea accurate, din pacate), sentiment avut si la minunata trupa ruseasca Kauan, care au ales sa-si compuna versurile tot in limba finlandeza si avand povesti deosebite pe fiecare album in parte.

 

In speranta ca am reusit sa va starnesc atentia, va anunt ca urmeaza si o alta recenzie cu partea a 2-a a albumelor lunii aprilie, din punctul meu de vedere, asa ca fiti pe faza si urmariti-ma pe site-ul de stiri muzicale rock www.metalforce.ro, de unde puteti afla si alte informatii interesante, cat si sa vizionati un podcast saptamanal gazduit de colegul de breasla si fostul vocalist al trupelor Tragic si Ucigan, Bogdan Pavaloi.

 

 

O recenzie realizata de catre Eduard Farcas.

 

About author

0 Comments

Nici un comentariu

Puteți fi primul care posteaza comentariu