Cronica concert IRFAN in Club QUANTIC Bucuresti

Cu ocazia lansarii noului lor album, intitulat sugestiv “Roots”, formatia de ethereal world music IRFAN, din Sofia, Bulgaria, s-a reintors pe meleagurile noastre, pentru a ne prezenta noile creatii muzicale, iar pe data de 7 decembrie, Clubul Quantic din Capitala le-a fost gazda. Alaturi de Ivo, Kalin, Peter, Iasen si Darina, un numar de aproximativ 150 de persoane li s-au alaturat in ceea ce avea sa fie o alta calatorie prin spatiu si timp, marca inconfundabila Irfan.

Infiintata la inceputul acestui secol de catre Ivo si Kalin si avand la activ 4 albume de studio (cu tot cu Roots, lansat oficial pe piata pe data de 12 decembrie), Irfan si-a capatat renumele de varianta europeana a celebrei trupe australiene de world music Dead Can Dance, atat prin stilul muzical abordat si prin subiectele atinse in melodiile lor, cat si mai ales prin numarul impresionant de instrumente muzicale medievale si traditionale utilizate.

Fiecare membru al trupei canta la mai multe instrumente, dintre care as enumera cateva (recunosc ca cel putin jumatate dintre aceste instrumente imi sunt necunoscute si a trebuit sa le dau o cautare pe google): oud, baglama si cura saz, santoor, psalterion, daf, bodhran, darbouka, tombak, djembe, riq, duduk, nai, kaval.

Concertul din 7 decembrie a venit si cu ceva nou, pentru prima data pe scena urcand Darina Zlatkova, cea care a inlocuit-o pe mai cunoscuta Denitza Seraphim, iar la melodiile Denitzei nici nu s-a simtit diferenta, Darina demonstrand tuturor ca-si merita locul in formatie si mai ales faptul ca s-a implicat in compozitiile ultimului album, asta spune si mai multe despre cunostintele ei muzicale vaste.

Spre deosebire de albumul anterior – The Eternal Return (2015), care este mai modern si abordeaza teme foarte diverse, cu inspiratie din toata lumea, fiind un album nelimitat, atat ca spatiu, dar ca si timp, plimbandu-ne imaginatia din evul mediu bizantin pana in Sahara secolului 20 si din Damascul Cruciadelor secolului 12 pana la zidurile antice ale Constantinopolului si pesteri vechi de peste 10 mii de ani cu pictograme din Neolitic, albumul nou este unul mult mai restrans din punct de vedere spatial, abordand cu precadere arealul Balcanilor si mai ales miturile si traditiile locale, surprinse minunat in melodii vechi de peste 1000 de ani, readuse la viata de catre viziunea celor de la Irfan, radacini (Roots) fiind de altfel si simbolul acestui album, adanc inradacinat in zone precum Macedonia, Grecia, Rumelia de Sud sau Muntii Rodopi.

Concertul a durat aproximativ o ora si jumatate si a fost o afacere in doi, ca sa o numesc asa, in sensul ca ne-a fost prezentat aproape integral noul album, alcatuit din 6 piese minunate (concertul debutand cu single-ul de pe acest nou album, intitulat Rusa), dar si nu mai putin de 5 din cele 10 melodii ale albumului anterior (The Eternal Return – preferatul meu de altfel), rand pe rand, melodia care da titlul albumului, o capodopera intinsa pe durata a nu mai putin de 10 minute, dar si The Cave of Swimmers, The Golden Horn, In the Gardens of Armida (o frumoasa poveste de dragoste imposibila dintre un cavaler cruciat si o ghicitoare sarazina din Damasc – melodie inspirata dintr-un superb poem al probabil celui mai controversat poet al post-renascentismului Italian de secol 16 – Torqato Tasso – poet damnat, acuzat pe nedrept si inchis la casa de nebuni, de unde si-a scris si o buna parte dintre operele literare), in timp ce la bis au cantat Salamander, melodie tribut cover Dead Can Dance, dar personalizata de catre Irfan cu acordul inconfundabilului si unicului Brendan Perry.

Pe langa piesele mentionate mai sus, si-au mai facut loc, firav ce-i drept, cate 3 melodii atat de pe primul lor album Irfan (2003) – Return to Eden, Peregrinatio, Santa Maria, dar si de pe minunatul Seraphim (2007) – Hagia Sophia, Los Ojos de la Mora, Return to Outremer.

La finalul concertului oamenii s-au inghesuit la merch, achizitionandu-si atat tricouri, cat si CD-uri si primind drept rasplata pentru simpatia lor fata de formatie autografe si poze cu trupa. Personal mi-am cumparat The Eternal Return (probabil cel mai bun album de ascultat inainte de somn, ce are darul de a-ti aduce linistea sufleteasca si calmul necesare unui somn lipsit de ganduri negre), dar si un tricou cadou pentru o buna prietena de ziua ei si am schimbat cu Ivo si Kalin mai multe impresii, dintre care cel mai interesant mi s-a parut de unde provine cuvantul “Irfan”, si anume din terminologia Sufi (adica misticism Islamic) si inseamna cunoastere ascunsa/secreta sau revelatie.

Cu siguranta voi dori sa mai merg si la alte concerte Irfan pe viitor, deoarece a fost doar primul meu concert cu ei (spre rusinea mea) si mai ales pentru faptul ca muzica lor este hrana pentru suflet, iar Dead Can Dance este si va ramane una dintre trupele mele preferate all time, o formatie ce depaseste granita timpului si a spatiului, exact la fel cum o face si Irfan. Si sa asisti la cum se canta live la toate acele instrumente arhaice, fenomenale de altfel, este pur si simplu colosal si totodata o experienta unica.

In deschidere a mai cantat ansamblul folk romanesc intitulat Corbu.

Photo credit: Octavian Teodorescu.

O cronica realizata de catre Eduard Farcas – Metalforce.

About author

0 Comments

Nici un comentariu

Puteți fi primul care posteaza comentariu