First Division – Assumed Brain Robbery (cronica album)

Unul dintre highlight-urile saptamanii caritabile din Question Mark, mai exact pe 19 decembrie, este lansarea primului material First Division. Cu aceasta ocazie era cazul sa vorbim nitel si despre album din moment ce baietii mi l-au servit pe mail acum cateva saptamani.

Inainte sa intram serios in paine cu aceasta cronica, marturisc ca de acum o luna de zile de cand am primit albumul si am inceput sa-l ascult am o problema: nu reusesc sa-i gasesc macar un mic aspect negativ pentru a nu lasa impresia ca sunt subiectiv cand scriu despre acest material. Acum, sa va explic si de ce. In plus, la ora la care scriu treburile astea nu cunosc aspecte tehnice, nu am vazut nici coperta, asa ca o sa discutam doar pe muzica.

De cand am vazut prima data First Division live, pe vremurile LMC-ului, am observant ca au un sound foarte greoi caracteristic, chestie care m-a si fermecat instant. Prima intrebare pe care o aveam inainte sa incep sa ascult albumul a fost simpla: au reusit sa capteze in studio feelingul si soundul din concerte? Si raspunsul vine dupa 10 secunde din piesa Dirty Tricks care deschide materialul – DA! De la inceputul pana la sfarsitul lui “Assumed Brain Robbery” ascultatorul are parte de o portie seriosa de Beatdown Hardcore(dupa cum scrie pe pagina oficiala a trupei). Instrumentele si vocea merg impreuna perfect si reusesc sa creeze un sunet zid. Ascultarea albumului poate fi comparata cu situatia in care te arunci intr-o bataie seriosa! Scapa cine poate pana la final, ramai in picioare si in cazul de fata vrei sa o iei de la cap!

Alt aspect notabil al debutului discografic First Division sunt si cele doua colaborari prezente. Mihai de la Breathelast il acompaniaza pe Dr. Nick la piesa Yesterday, iar pe Garden of Eden sunt prezenti Mihai Dinescu si Andrei Muraru de la DBD. Si ajungem la doua piese mai speciale: Exitus si S is for Sativa sunt doua suprize reusite, dar va las sa le descoperiti singuri. O sa spun doar ca niciuna nu lasa impresia de umplutura, chiar din contra sunt 1 pe 1 cu restul albumului.

Dupa cum spuneam la inceput, nu reusesc sa gasesc cusur acestui album. Partea ritmica ofera materialului o dinamica dementiala fara sa te lase sa respiri vreo secunda. Cand adaug in ecuatie si sound-ul per total al materialului, imi dau seama ca “Assumed Brain Robbery” ar putea cu usurinta sa ajunga si in preferintele metalistilor si ma refer la cei care nu asculta nimic cu core in coada in general.

Pentru mine albumul in cauza este una dintre cele mai placute surprize pe 2013 la capitolul lansari si va recomand sa-l achizitionati cu prima ocazie, n-o sa va para rau nicio secunda.

Tracklist: