Eseu METAL cu Victor Manescu(L.O.S.T, Armies of Enlil) #1

Inainte de toate, sa ne reamintim ca libertatea de exprimare reprezinta un atribut al heavy metal-ului  inca din anii ‘70, cand acest gen muzical a inceput sa prinda forma si amploare.

Este esentiala existenta a astfel de scrieri, pentru ca tinerii (si nu numai) rockeri si metalisti sa se informeze si sa constientizeze starea actuala a scenei underground din Romania. Si ce sursa mai buna de a invata si intelege pot avea decat direct de la cei care fac parte din underground si, de-a lungul timpului, au pus umarul in “construirea” scenei metal.

Astazi aveti in fata prima parte a unui “Eseu Metal”, scris de catre Victor Adrian Manescu, chitarist in trupele L.O.S.T si Armies of Enlil, in care artistul isi expirma sincera opinie legata de PUBLICUL ROMAN DE METALE.

Pentru a face lucrurile mai interesante si  a solidifica ideea de exprimare libera, imi asum dreptul si libertatile de a-mi oferi opinia din postura de fan/sustinator.

Here we go:

„Vreau din capul locului sa specific ca acest mic-mare articol nu se doreste a fi absolut deloc o condamnare sau o critica dura adusa scenei metal romanesti, ci vreau sa pot face cunoscuta opinia mea  pentru cei care ar putea fi interesati de o parere (venita de la un om care a fost si este implicat in scena metal autohtona de ceva ani) ABSOLUT PERSONALA  despre metalul autohton, in speta underground. Voi imparti acest mic eseu in patru puncte mari si tari si nevralgice in acelasi timp, din perspectiva mea, puncte de care m-am lovit personal de-a lungul ‘carierei’ mele.

Inainte de toate: ma numesc Manescu Adrian Victor, am 35 de ani si am activat ca si chitarist in trupele Avatar si Cubu, in prezent chitarist in trupele L.O.S.T. si  Armies of Enlil.

Publicul roman de metale, in proportie de 60%, este in mintea mea ca un public ciudat, ca sa nu zic chiar asezat anacronic in peisajul international actual al scenei metal. Vad copii de 17-18 ani cu o ‘solida’ cultura la baza de metal old school, trv, padurean, spuneti-i cum vreti, care critica alti copii de aceeasi varsta, dar care prefera trupe precum Asking Alexandria, Black Veil Brides sau oricare din trupele astea, pe care, sincer, nici eu nu stiu la ce categorie de metal sa le bag. Tot felul de cuvinte grele – gay, poseri, faggs etc, se arunca dintr-o tabara in alta. Este un – pardon de expresie –  cretinism! Am fost pe afara si, cu cateva exceptii, fiecare generatie are muzica ei. Mi se pare si normal! Cei tineri sunt pe coreala, summerian core, deathcore si hardcore modern, pentru ca asta este cultura, asta vad. La noi exista pusti de 15 ani care injura vartos tot ce e nou (atitudine ingusta), pentru ca altfel sunt luati la car de catre ‘ai batrani,care considera metalul modern un fel de prostitutie muzicala. Asa ceva este deja musai in Romania.”

KJK: True! Nici nu e nevoie sa calatoresti in afara ca sa te convingi ca daca fiecare generatie isi asculta muzica specifica vremurilor in care de dezvolta este cat se poate de logic. Si trebuie inteles faptul ca muzica din anii 90, 80, 70, 60 etc.  reflecta de cele mai multe ori mentalitatile si intamplarile din perioadele respective. Ori in cazul in care metalul este un gen care deseori face referire la starea sociala dintr-un anumit stat, la un anumit moment, nu mai poate fi atribuit in zilele noastre!

Cat despre publicul din Romania, inca odata: true! Se pare ca, din pacate, la noi a ajuns doar muzica din strainatate, nu si mentalitatea de a respecta gusturile altora, fie ei gay sau poseri. Sa nu uitam ca noi am fost, suntem si vom fi niste “ciudati”, “nespalati” si “satanisti” in ochii societatii “moderne si civilizate”.

Morala?  We’re in this together! Cearta in privinta trupelor si a subgenurilor este, cum a precizat si Victor, o mare dovada de cretinism! Grow up!

“Revenind, cei care sunt acum la 17 ani nu au cunoscut perioada de glorie a trv-kvltului in Romania, anii 1997 – 2004, ca cine era atunci fan ‘deather’ cum se spunea, era pus la colt de oameni:  ‘ete-l si pe slinosul ala, ete cum rage ala ca porcul, ce faci, ba, cu bocanci in mijlocul verii?!’ etc. Dar macar atunci nu exista dusmania asta intre rockeri. Adevarat, nu exista pleiada de stiluri de acum, dar nici nu era confortul mental actual patruns in societate.

De ce am inceput cu acest lucru? Pentru ca se manifesta direct in scena live! S-au facut diverse bisericute care sustin doar anumite trupe si nu pe baza calitatii, ci doar pe baza unora de mentalitate gresita si, mai ales, stupida.

Nu cred ca o sa vad vreodata in Romania ce am citit ca s-a facut in SUA si in Europa – dau numai 2 exemple: The Black Dahlia Murder in turneu (ca opening act) cu Cannibal Corpse si un exemplu mai aproape de Romania – turneul european Ammon Amarth cu As I Lay Dying in deschidere, care a ajuns si la noi. Totul ok pana acum! Dar ce a curs a doua zi in mediul online din Romania despre concert? Tot felul de suparati isi varsau veninul ca ‘ce cautau corelii aia in deschidere la Ammon?!’ etc. Publicul roman trebuie sa inteleaga odata pentru totdeauna ca este muzica metal , iar muzicienii implicati in trupe nu isi permit aceasta mentalitate. Nu e vorba de bani, cine are impresia ca o trupa romaneasca de metal intretine cinci membri , cu tot cu familiile aferente, trebuie urgent sa isi faca un control (poate exista exceptii, dar cu siguranta nu in underground). Cu banii de pe concert, muzicianul roman nu se pune vartos pe baut, pe platit dame de lux si luat motocicleta ca sa traiasca precum un rockstar. Nu! Baga banii in scule mai bune (dupa ce mai pune 90% din valoarea lor din banii personali), plateste un inginer de sunet in studio mai bun (dupa ce mai pune 90% din valoarea orelor de studio din banii personali), face comanda de o chestie grafica misto, iar aici se cam terminara banii si din buzunar  si din cantari. Ce face de aici incolo? Incepe tehnica cu ‘o mana spala pe cealalata’, apeleaza la membrii altor trupe si incepe un fel de troc. Caci, inutil de spus, din lipsa banilor, multe trupe – ca sa nu zic majoritatea – isi reprofileaza chitaristul, vocalul, tobarul etc in grafician, altul se pricepe la recording, altul sa editeze un video si asa mai departe.”

KJK: Un alt aspect in dreptul caruia fanul roman trebuie sa-si mai adauge o mare cantitate de informatie si cultura este situatia muzicianului de metal roman. Tineti minte, vorbim de underground!

Si este 200% clar ca la noi trupele nu castiga sume prin care sa-si asigure,  atat lor cat si familiilor lor, un trai decent! De fapt, de cele mai multe ori, trupele ies pe minus. Cu greu se face profit sau se ajunge pe zero din vanzarea de merch, din vanzarea de CD-uri nici atat, iar oare de cate concerte este nevoie pentru ca o trupa sa-si scoata banii investiti in scule si instrumente?!

Think about it… Si tineti cont ca nici nu am mai luat in calcul timpul si efortul depus. Luati in calcul si compromisurile pe care trupele le fac pentru a-si prelungi existenta si, de ce nu, pentru a ne bucura pe noi – roackerii patriei!

“Fara suportul publicului, undergroundul asta amarat si prabusit o sa se duca pe copca si o sa fim invadati de paduroi si cocalari de rasa pura, gen oligofrenul care a facut videoclipul in care ii numeste  pe metalisti ‘cu clei in cap’. Deci renuntati la atitudini puriste, metalul este metal, iar daca nu va place admirati macar munca pe care o depun trupele romanesti. Sustineti demersul, scena, principiul care deriva din muzica metal. Dezideratul final este muzica! Nu vii la concert de trei trupe doar pentru o trupa, dupa care sa ai tupeul si sa ii comentezi pe ceilalti. Este mitocanie! Nu vii la concert ca dupa aia sa te plangi ca a fost fum, ca nu a fost spatiu, ca ala era beat, ca ala facea mosh. ASTA INSEAMNA METALUL! Capacitatea de a livra o senzatie de libertate totala, chiar si pentru doar 45 de minute de concert.

Exceptand un punct sau doua, muzicianul pe scena suporta aceleasi conditii: caldura, fum, mizerie, spatiu mic, conditii adesea ireprobabile. DAR: muzicianul pe scena are cateva presiuni in spate pe care publicul nu le are – desi suporta la fel ca publicul caldura, lipsa de spatiu, si toate celelalte, el trebuie sa suporte si oboseala, ca poate vine din alt oras, el are presiunea  de a ‘distra’ publicul, trebuie sa asigure show-ul, trebuie sa motiveze de ce el este pe scena si nu jos in public, el are presiunea cheltuielilor pe care le-a facut pana la realizarea acelui concert.

Vrea publicul conditii mai bune de concert? Firesc, dar atunci sa fie pregatit sa plateasca inchirierea unei sali mari, cu o instalatie mai puternica: si pe masura salii si pe masura buzunarului – obrazul subtire cu cheltuiala se tine. Daca e asa, sa nu planga ca e biletul 50 de lei la Arene, de exemplu, fata de 25 de lei la Fabrica. Din banii aia, prea putini intra in buzunarul trupetilor autohtoni, restul se duc pe inchirierea salii, instalatia de sunet, sunetistul, ca deh, dupa aia se plange omul ca nu aude nimic, ca a fost concertul de cacat!

Mesajul final este: trupele sunt nimic fara public. Sustineti trupele si atunci trupele vor putea sa va ofere ceea ce cereti. Altfel suntem in aceeasi situatie ca si cu handicapatii care sunt in fruncea tarii: noi cerem, ei se fac ca ne dau, dar cu hemoroizii tot noi ramanem. Si publicul si trupele!

Data viitoare SUSTINETI TRUPELE ROMANESTI DE METAL!  KEEP  SUPPORTING  METAL \m/”.

KJK: In concluzie, cine este fan si a citit acest articol pana la final ar trebui sa stie cam ce este de facut pentru o scena metal mai buna. Nu trebuie sa-ti placa muzica unei anumite trupe pentru a constientiza si repsecta munca trupei respective! Lasati hate-ul si incepeti sa sustineti!

Cu ocazia asta, am sa las in urma si un sfat care as vrea sa ramana intiparit atat in mintea trupetilor, cat si a fanilor.

-TRUPE:  Vreti sa fiti ascultati si sa cantati in strainatate? Comportati-va ca atare!

-FANI:  Vreti evenimente si concerte ca in afara? Comportati-va ca atare!

In alte ordine de idei, fiti profesionisti si sustinatori adevarati!

Citez „KEEP SUPPORTING METAL \m/”

 ESEU METAL – PARTEA I – PUBLICUL ROMAN DE METALE, Victor Adrian Manescu

Edit/Comentarii, Kevin „Junk” Kidd