Cronica: Concert Parkway Drive, Stick To Your Guns & Darkest Hour Bucuresti

Parkway Drive au cantat pe 20 aprilie la Arenele Romane, cu doua trupe americane in deschidere: Stick To Your Guns si Darkest Hour. Acest concert a fost parte a unui amplu turneu european sustinut de PWD, intitulat „Unbreakable Tour”, ce a debutat in prima parte a lunii martie. Mai jos gasiti si o filmare de la eveniment.

Peste 1000 de oameni au luat parte la ceea ce a fost cu siguranta unul dintre headline-urile primaverii in materie de metal. Evenimentul a fost unul organizat de catre Rockstadt.

Darkest Hour

Concertul a inceput exact la ora la care anuntasera organizatorii, adica la orele 19:30. Fiind si cea mai veche trupa activa dintre cele trei, cu o activitate de peste 20 de ani si nu mai putin de noua albume de studio la activ, dintre care ultimul, intitulat „Godless Prophets & the Migrant Flora” lansat cu doar o luna in urma, experienta s-a putut observa din plin la acesti bravi purtatori ai stindardului metalcore. Concertul in sine a fost placut, doar ca durata impusa de organizatori primei trupe, de doar 30 de minute, m-a lasat personal cu un gust usor amar, mi s-a parut totul precum in acea reclama de la o cunoscuta banca, si anume pe „repede inainte”, doar ca aici nu se vindeau credite cu buletinul, ci canta una dintre cele mai faine trupe de metalcore!

In fine, asa a fost sa fie si in cele din urma m-am putut totusi bucura de o scurta discutie faina avuta cu membrii trupei, care vazandu-ma trist, m-au consolat ca vor mai veni si vor fi ei de aceasta data headlineri! Oare m-au mintit frumos? Sa speram ca nu, iar uneori a visa e cel mai frumos lucru posibil!

Stick To Your Guns

Despre aceasta formatie chiar nu stiam mare lucru pana cu cateva zile inainte de concert, cand m-am pus serios pe treaba! Le-am devorat toate cele cinci albume pe pita, in timp ce le-am lecturat pagina de Wikipedia. Adepti de sonoritati melodic hardcore-punk, acesti baieti sunt ceea ce trebuie! Cu versuri „straight in your face” si cu o abordare anti-fascista, anti-homofoba si anti-xenofoba (de altfel vocalul chiar ne-a si tinut o scurta prelegere in pauza dintre doua piese), muzica lor ne-a facut foarte usor sa intram in acea stare de „Us Against Them All”, dupa cum se si numeste una dintre cele mai bune melodii ale lor, si sa ne activam maxim, doar ca parca ceva n-a fost la locul lui! Sonorizarea destul de slaba, coroborata cu o voce oarecum usor defazata la mai multe melodii m-a facut sa nu ma bucur la fel de muzica lor live, asa cum ma bucurasem cand i-am ascultat acasa sau in drum spre munca diminetile. Nu spun ca nu mi-au placut live, dar sunt sigur ca sunt trupe de acest gen mult mai bune live!

Parkway Drive

-sau cum sa ajungi dintr-o trupa de cartier cea mai buna trupa de melodic metalcore din lume-

Pentru cine nu stie, PWD s-au infiintat undeva pe la inceputurile anului 2003, intr-un cartier din orasul Byron Bay, din NE Australiei, iar numele trupei este dat tocmai de clubul unde baietii cantau si aveau repetitiile – „The Parkway House”. Avand la activ cinci albume de studio, toate diferite unul de altul, fiecare cu evolutia si personalitatea lui individuala, trupa a reusit sa creasca substantial in randul publicului larg de la album la album. Inca de la cel de-al doilea album, „Horizons” (2007), baietii erau deja vedete in Australia si nu numai. Consacrarea la nivel mondial a venit odata cu urmatoarele doua albume (Deep Blue – 2010, Atlas – 2012), iar „Ire”, lansat in anul 2015, a fost un aport si mai mare de fani, de aceasta data nu doar din sfera metalcore-ului, ci din randul unui public mult mai numeros.

Au participat pe la mai toate cele mai mari festivaluri din lume, uneori chiar in calitate de headlineri ai unui intreg festival de anvergura, asa cum a fost Rockstadt Extreme Fest de anul trecut, aratandu-le tuturor ca metalcore-ul nu este doar un gen de muzica de adolescenti! Spre deosebire de anul trecut, acum experienta traita de mine la acest concert a fost una mult mai intensa, poate si datorita publicului care venise special pentru ei si nu pentru un intreg festival!

Concertul a inceput in jurul orelor 21:40 si a durat aproximativ 75 minute, timp in care au cantat cele mai faine hit-uri ale lor (cam de pe mai toate albumele, cu exceptia primului). La auzul piesei din debutul concertului, „Dedicated”, m-am activat total si am realizat ca e timpul sa merg in fata la moshpit cu toti „baietii buni”, iar la auzul „Writings on the Wall” am amutit efectiv! Recunosc ca ascult PWD de vreo 3-4 ani, dar „Ire” este clar albumul meu preferat, pentru ca este clar cel mai diversificat dintre toate! De pe „Ire” au mai cantat si melodii precum „Vice Grip”, „Dying to Believe” & „Crushed”, iar de pe „Atlas” au cantat minuatele melodii „Wild Eyes” & „Dark Days”. Finalul concertului a adus in atentia noastra alte doua melodii de pe aceleasi albume amintite mai sus, si anume „Swing” si respectiv „Bottom Feeder”, dar nu inainte de a ne face un cadou, si totodata o surpriza placuta tuturor, prin piesa „Boneyards” de pe „Horizons”.

La final am realizat ca acel „cort incalzit” de cei care detin Arenele Romane era de fapt incalzit de noi, plini de adrenalina, pasiune si mult entuziasm, inflacarati si plini de viata! Oameni misto cum doar la un concert de hardcore/metalcore intalnesti, care nu vin la concert doar ca sa se imbete sau pentru ca merg prietenii lor, ci vin exclusiv pentru a asculta muzica ce le place cu adevarat si pe care o simt si o traiesc, al caror unic drog este muzica asta nebun de frumoasa! Un concert memorabil si greu de uitat! Un concert de povestit pisicilor (sau nepotilor, dupa cum prefera fiecare, eu prefer clar prima varianta), un concert la care as merge in fiecare saptamana toata viata de aici inainte, fara a ma plictisi vreodata! :)

Eduard Farcas – Metalforce

video: Cristian Axenoi-Panescu