Editorial: Cate ceva despre underground-ul romanesc

O scurta dezbatere cu argumente pro si contra despre scena de muzica din Romania atat underground cat si mainstream vazuta prin ochii unui artist, Vava Ferezan de la RodkillSoda, om de presa, ascultator de muzica implicat in scena underground inca de la inceputul ei. 

Ma bate gandul sa screm doua trei vorbe despre subiectul asta de ceva timp, deja. Este insa mult de spus si ma tem ca si de data asta va fi doar un preludiu la un articol serios. Dar sa nu divagam.

De cand am inceput sa deschid putin ochii la ce e de jur imprejur, am observat ca in Romania exista 3 scene independente una de alta, autonome si aflate aproape in ignoranta totala una fata de alta, cum va spuneam si aici. Undergroundul, mainstreamul si cover scene, ca sa pastrez denumirile impamantenite. Toate au muzicieni reali, valorosi, au efervescenta, creatie, forme de exprimare valabile, in aceeasi masura in care au buruieni. Interesant este ca majoritatea celor angrenati intr-una din scene habar nu au despre celelalte. Ca public, daca stii despre celelalte, in cel mai bun caz, ai o reactie de respingere a lor. Nu e sincer treaba mea daca asta este ceva bun sau nu. Altceva ma intereseaza aici: undergroundul. Spre deosebire de tarile cu o traditie in muzica, Romania a plecat cu un handicap serios. Rarele exceptii din anii ’70 si ’80, chiar daca aplaudate, reprezinta o foarte subtire tentativa de lookalike, intr-o tara recent scoasa din mediul rural. Sigur, e bine ca avem si asa ceva, chiar daca stii ca asculti Jethro Tull, Beatles sau Ray Charles wannabes, mai ales ca majoritatea romanilor inca ascultau muzica populara (ceea ce , din nou, nu e blamabil, dar indica targetul tarii). Lucid, stii ca nu erai la nivelul Germaniei sau UK, de exemplu. Ca idee, muzica rock de azi a americanilor poate fi urmarita si legitimata de jazz-ul negru din anii ’20. Ca sa fie clar ce incerc sa va spun aici.

Pentru a citi articolul in intregime va invitam sa vizitati pagina de blog a lui Victor ”Vava” Ferezan.