Leprous – Malina (cronica album)

Malina este noul album al norvegienilor de la Leprous, ce urmeaza a fi lansat pe piata pe 25 august 2017, prin celebra casa de discuri germana Inside Out Music si, totodata, va fi cel de-al saselea album din carierea trupei de progressive/experimental rock/avant-garde metal (daca e sa consideram si demo-ul Aeolia din anul 2006 ca fiind un album de sine statator, ceea ce eu consider ca si este).

Fiecare album Leprous a avut ceva diferit fata de predecesorul. Tall Poppy Syndrome din 2009 a venit cu un aer mai prog metal fata de Aeolia (2006), care este mai jazz fusion si death prog-oriented album. Apoi Bilateral (2011) ne prezinta probabil cel mai avant-garde sound Leprous posibil, de o maiestrie iesita din comun. Dupa care Coal (2013) este ceva mai experimental, cu melodii foarte diferite ca si abordare, in timp ce The Congregation (2015) este imbinarea perfecta intre avant-garde-ul lui Bilateral si experimnentalul lui Coal, cu o atingere de alternative in stilul primelor trei albume de la Muse.

Si acum va veti intreba cu ce ne surprinde Malina? Pai, parerea mea, ascultandu-l de cateva ori, consider ca Malina este ceva mai comercial pe alocuri, cu melodii mai pop oriented, mai degraba prog rock decat prog metal si cu unele melodii care chiar te surprind in abordare si in compozitie. Mai complex fata de cele din urma n-as zice, mai catchy, nici asta n-as zice, mai experimental, da, cu siguranta! In raport cu albumele din urma as zice ca este un o idee sub, ca si compozitii si ca si complexitate a melodiilor, ca si lungime a melodiilor, in mare parte acestea sunt de aproximativ 4-5 minute, cu cateva exceptii.

Are aproximativ 56 minute si are in total 11 piese, fiind impartite in doua, parerea mea (primele sase piese sunt ceva mai pop si mai simple in abordare, dar cu o mai mare priza la public, drept dovada ca dintre aceste sase melodii au fost alese si cele trei single-uri care sa fie promovate, in timp ce restul de cinci piese din partea a doua a albumului sunt mai avant-garde-iste, mai experimentale, mai lucrate, cu mai multa substanta si ceva mai lungi, undeva la 6-7 minute fiecare).

Cum va spuneam si mai sus, de pe acest album au fost promovate trei piese ca single-uri, si anume: principalul single de pe album, „From the Flame„, al carui videoclip a fost lansat pe 16 iunie, apoi al doilea single, „Stuck„, a fost lansat pe 28 iulie cu tot cu videoclip, in timp ce cel de-al treilea single, „Illuminate„, a fost de asemenea lansat ca si videoclip in urma cu doar cateva zile, la data de 17 august 2017.

In ceea ce priveste albumul in sine, acesta este deschis de „Bonneville„, o piesa ceva mai lenta, ce-mi aduce usor aminte de „Last Word” de pe Aeolia sau de „The Cloak” de pe Coal. O melodie faina si bine structurata, cu aceeasi voce dementiala (repet, cea mai buna voce din prog la ora actuala, nu incape nici o indoiala in aceasta privinta, Einar rules!) si cu un instrumental catchy, este melodia ideala pentru a deschide acest album foarte ambitios, consider eu.


Urmeaza „Stuck” de care v-am vorbit si mai sus, o piesa mai energica, mai alerta, care-ti da o stare de neliniste si panica, te poti imagina parca cum este sa fii blocat in muntii indepartati ai Norvegiei iarna, fara a avea vreo scapare, dar totodata si cum e sa fii blocat in propriul tau suflet si in propria ta constiinta!

Nu face altceva decat sa te pregateasca emotional pentru urmatoarea piesa, „From the Flame„, ce reprezinta unul dintre maximele acestui album din punct de vedere al emotiilor transmise. O prea frumoasa piesa nascuta din flacara pasiunii si a dragostei arzatoare, din dorinta de iubire si mai ales de regasire al sufletului pereche.

Urmeaza o alta melodie foarte faina, in stitul lui „Foe” de pe Coal sau „The Price” de pe The Congregation – „Captive„, care, dupa cum o spune si numele, te face captiv al acestui album, ce incepe incet sa se lege si sa curga din ce in ce mai interesant, te face nerabdator si curios in acelasi timp cu privire la restul pieselor de pe album.

Urmatoarea piesa este una din preferatele mele de pe acest album – „Illuminate„, de care va spuneam si mai sus, este practic prima piesa de pe acest album care m-a surprins cu adevarat din punct de vedere compozitional. Compusa in stilul „The Valley” de pe Coal, cu un instrumental extrem de complex, care te lumineaza si te inalta pe culmile prog-ului modern, aceasta piesa este de o frumusete deosebita. Instrumentalul curge perfect, intr-o colaborare aproape ideala cu vocea unica a lui Einar. Un ritm halucinant si care iti va da cu siguranta dependenta!

Urmeaza din nou o piesa mai lenta, „Leashes„, ce incearca sa te tina prins ca intr-o lesa si sa te ancoreze in chingile celei de-a doua parti a acestui album, de care spuneam ca este mai tehnica si cu melodii mai elaborate, atat ca si compozitii, cat si ca durata. Este interludiul perfect pentru acest album.


Deoarece, urmatoarea piesa este preferata mea de pe acest album. „Mirage” este cu siguranta cea mai avantgarde si cea mai elaborata de pe acest album. Si cea mai agresiva. Cu usoare note de doom, este agonizanta, are un ritm delicat, dar apasator, care spre final incearca sa te sufoce, sa te lase mut, efectiv nu ai cuvinte sa descrii ceea ce acesti baieti compun. Clapele sunt pur si simplu criminale, iar vocea este cosmica, este vocea unui zeu coborat din Olimp sa ne tina predici si morale despre visele si mirajele vietii efemere. Melodia asta m-a facut sa o ascult repeat! De nota 11!

Urmeaza piesa care da titlul albumului, „Malina„. Este o melodie mai linistita, dar extrem de bine gandita si compusa. Cu un ritm care te prinde si care te intristeaza, „Malina” se vrea a fi exact piesa care sa caracterizeze intreg albumul, care sa cuprinda intreg albumul intr-o singura expresie artistica. Este de o sensibilitate remarcabila, cum doar baietii de la Leprous sunt capabili sa obtina.

Dupa aceasta , urmeaza una ceva mai comerciala, mai usoara, care sa te mai linisteasca putin, care sa te faca sa te odihnesti si sa-ti poti trage sufletul cum s-ar spune, pentru finalul albumului, care deja se anunta a fi unul apoteotic. „Coma” nu te baga neaparat in coma, ci mai degraba iti induce acea stare de bine cu caracter de staza temporara. Iti incarca bateriile si te energizeaza pentru ultimele doua piese de pe album.

The Weight of Disaster” este o piesa deosebita, cu versuri extrem de filozofice si reflective. Te face sa te gandesti la dimensiunile dezastrului din interiorul tau, sa filtrezi prin propria-ti ratiune actiunile intreprinse si sa te gandesti apoi in ce lumina te-au pus ele in raport cu umanitatea, cu divinitatea si mai ales cu tine insuti. Sa te gandesti daca acesta esti chiar tu, asa cum ti-ai dori sa fii, sau esti doar o papusa manipulata de altii, fara a avea propria ta constiinta si ratiune. Face usor trimitere si catre religie, avand un iz ironic, consider eu, ascultand versurile. O piesa alerta si captivanta totodata.

Ultima piesa inchide Malina intr-un mare stil. „The Last Milestone„, dupa cum o spune si titlul piesei, este practic o ultima etapa, o ultima oprire inainte de final. Are dublu inteles: poate fi ultima parte a acestui album, adica ultima reprezentatie, sau poate fi ultima parte a vietii fiecaruia dintre noi. Simti decrepitudinea si apasarea batranetii in acele acorduri fantastice de vioara, simti singuraratea data de trecerea anilor si simti spleen-ul nordului, unde iarna pare a fi vesnica. Simti izolarea in acea vioara si in acele versuri, iar vocea te poarta parca incet incet peste raul Styx, unde Einar iti este luntras, doar ca nu-ti va cere o moneda ca sa te treaca, ci tot ce va dori va fi sa asculti impreuna cu el aceasta ultima melodie, aceste ultime zbateri, aceste ultime acorduri care te poarta in lumea de dincolo. La finalul piesei esti sigur ca ai ajuns. Esti sigur ca ai ajuns in universul prog.

Bio Leprous

Originari din orasul Notodden, din regiunea Telemark, din partea de sud-est a Norvegiei (de acolo de unde este si Ihsahn de altfel, liderul trupei de progressive black metal Emperor), Leprous este compusa din cinci membri, si anume: Einar Solberg – lead vocals, keyboards (membru fondator din 2001 si liderul trupei; mai face parte si din trupele Emperor si Ihsahn, ca si live member, fiind de altfel si cumnatul lui Ihsahn), Tor Oddmund Suhrke – guitar, backing vocals (membru fondator din 2001 si fost live member la Ihsahn), Baard Kolstad – drums (din 2014, venit in locul lui Tobias Ørnes Andersen – plecat la Ihsahn; Baard mai face parte din trupele Borknagar si Rendezvous Point si este fost live member la Ihsahn), Simen Daniel Børven – bass (din 2015, venit in locul lui Martin Skrebergene – fost live member si el la Ihsahn) si Robin Ognedal – guitar (nou venit din acest an in locul lui Øystein Landsverk, care a fost in Leprous timp de 13 ani si totodata a fost si live member la Ihsahn; Robin este de asemenea si el live member la Ihsahn).

Malina este primul album cu Robin in formula si cel de-al doilea cu Baard si Simen, dupa The Congregation din 2015.

Nota: 9/10.
Eduard Farcas

Leprous Malina artwork

About author

0 Comments

Nici un comentariu

Puteți fi primul care posteaza comentariu