15 ianuarie 2016 Comments 0 xcrize 2

Cronică Valborg in club Control

Nemții de la Valborg s-au intors pentru a doua oara in Romania, cu scopul de a inregistra un nou material audio și de a prezenta, din nou, muzica lor. Ne-a revazut in Control și ne-am bucurat de un playlist mult mei bine ales, cu un sound mult mai apăsat. Cu alte cuvinte, și-au arătat adevărata față. Se va discuta multă vreme despre acest concert.

– I –

Valborg este un produs german şi înseamnă Jan Buckard – bass şi voce, Christian Kolf – chitară şi voce şi Florian Toyka – tobe. Am aflat de acest concert cu vreo oră înainte să înceapă. M-au convins imediat două cuvinte: doom sludge. Prima impresie a fost legată de noul aspect al sălii de concerte din Control: pe scurt, arată bine.

Un spaţiu caracterizat de acelaşi aer industrial, dar mai puţin raw şi mai primitor. Concertul a început la timp, iar intrarea formaţiei pe scenă – una abruptă, fără formalităţi de introducere sau alte asemenea. Am înţeles repede de ce: au ales să se prezinte prin însăşi muzica pe care o cântă.

O muzică bine închegată, cu o compoziţie destul de curată pentru stilul abordat. Personal, am simţit şi ceva post-rock prin chitări. Pe alocuri se simţea uşor lipsa unei a doua chitări, dar ţinând cont de soundul brut şi oarecum liniar, o a doua ar fi fost de fapt redundantă.

Au cântat timp de o oră şi jumătate, timp în care m-am simţit purtată departe. E acel gen de muzică pe care prefer să o ascult live şi care îmi duce întotdeauna gândul spre locuri rupte de realitate. Am avut parte de un trip plăcut şi overall, am venit pentru doom-sludge şi exact asta am primit.

Julia Burnthemyear

– II –

N-aş fi crezut vreodată, dacă mi-ar fi spus-o cineva cu ceva timp în urmă, că voi ajunge la unul dintre cele mai tari concerte din ultima vreme. Total nepregătit, fără ca măcar să am habar de acel concert cu 3 ore înainte.

Valborg, că despre ei vorbesc, au concertat în seara de sâmbătă, 9 ianuarie, în noua sală de concerte din clubul Control. Cu un design industrial şi uşor futurist, dar totodată minimalist, ce mă duce cu gândul la spusele marelui architect german Mies van der Rohe “mai puţin înseamnă mai mult”. Acest nou look s-a integrat perfect în ceea ce aveau să cânte cei 3 membri ai trupei.

Având nume de conte danez din secolul X, “Earl Valborg” şi-a început prestaţia undeva cu puţin după ora 21. Cu un sound doom atmosferic, pe alocuri asezonat cu riff-uri şi voci sludgy, crust şi industrial, muzica lor m-a prins încă de la primele acorduri.

Am realizat imediat că sunt probabil cei mai faini 15 lei cheltuiţi vreodată în viaţa mea. De la melodie la melodie mă făceau să–mi elevez şi mai mult spiritul într-o călătorie fantastică prin Univers cu ochii închişi. Elemente de Isis şi Neurosis, dar mai ales, din punctul meu de vedere, influenţe clare de la Godflesh şi mai ales de la Melvins se puteau percepe uşor pentru cineva cu “urechea fină”.

Concertul a durat undeva spre 90 minute, asta cu tot cu un bis scurt executat nemţeşte la cererea publicului. Cel mai mult mi-a plăcut ultima melodie, numită I am Space, un adevărat drum cosmologic de peste 10 minute, în care riff-uri agonizante şi voci duale se puteau amesteca foarte uşor cu starea mea euforică de până atunci.

Şi chiar dacă au mai mult versuri în limba natală şi chiar dacă parcă pe alocuri le lipseşte o a 2-a chitară, care i-ar fi făcut să sune probabil mult mai “plin” şi mai complex, chiar şi aşa, băieţii de la Valborg au un stil al lor ce mă face să mă întreb retoric: de ce naiba n-am auzit de ei până acum? M-am simţit ruşinat să n-am habar de o aşa trupă faină şi chiar ţin să-i mulţumesc pe această cale colegului de la redacţie Bogdan Pavaloi pentru că datorită lui am aflat de un asemenea concert devastator de plăcut pentru noi.

La final, deşi afară erau cu puţin peste 0 grade, îmi simţeam tot corpul inundat de energie şi de căldură. Sper din tot sufletul meu psychedelic să-i pot revedea pe aceşti temerari ai muzicii germane de calitate.