Cronică de concert Vandaal & Godsleep în Club Quantic

În seara zilei de marți, 25 noiembrie 2025, Clubul Quantic din Capitală a fost martorul turneului organizat de către atenienii de la Godsleep prin Europa de Sud-Est și Centrală, avându-i în deschidere ca și invitați speciali pentru concertul din București pe localnicii de la Vandaal.

Despre ai noștri băieți vă pot spune în primul rând că au luat ființă în timpul pandemiei și au până în prezent la activ 2 EP-uri în portofoliul trupei, primul dintre ele, „Fear & Loathing In The East I”, lansat în anul 2023 și care abordează mai degrabă sonorități stoner, heavy-psych și retro-rock, în timp ce al doilea EP, „Fear & Loathing In The East II”, lansat chiar anul acesta, vine și ne arată o latură mult mai agresivă și întunecată a trupei, cu reale influențe de sludge, doom și post-grunge. Evident că numele celor două EP-uri face o referire directă la romanul satiric semi-autobiografic al lui Hunter S. Thompson, intitulat „Fear and Loathing in Las Vegas”, apărut în anul 1971, dar poate că mai cunoscută vouă va este ecranizarea omonimă a acestui roman, filmul cu Johnny Depp și Benicio Del Toro rulând pe marile ecrane în vara anului 1998, atât în SUA, cât și în Europa de Vest.

Ce mai pot remarca la Vandaal este o reală îmbunătățire a lor din punct de vedere scenic, reprezentația lor de aproximativ 45 minute din 25 noiembrie fiind una solidă, comparativ cu dățile anterioare când i-am mai văzut live și practic se simțea faptul că este o trupă novice. Însă de această dată ei au arătat exact ca și o excelentă trupă de deschidere pentru greci. Din repertoriul trupei nu a lipsit primul lor single, intitulat „Devil’s Daughter”, și care este de altfel și melodia mea preferată de la ei. Chiar buni bucureștenii și sper să-i revăd live, de data aceasta poate cu ocazia lansării primului lor LP, păi nu?

În continuare, cei aproximativ 150 de oameni prezenți la eveniment așteptau cu sufletul la gură să-i revadă live pe Godsleep, care nu mai vizitaseră Capitala de fix 2 ani, ultima oară venind și cântând în Clubul Expirat, cu ocazia lansării celui mai nou album al trupei, intitulat „Lies to Survive” (2023). Având la activ 3 albume de studio, înființați fiind cu aproximativ 15 ani în urmă, trupa abordează un stil curat și original de heavy/psychedelic/stoner rock, la care mai putem insera influențe de doom și fuzz (pe primul LP, unde la voce era Kostas Panagiotou), ori sesizabile influențe de grunge și punk (pe albumele 2 & 3, datorită venirii în trupă a carismaticei și talentatei vocaliste Amie Makris). Ceilalți membri ai trupei, încă de la începuturile ei, sunt: Johnny Tsoumas – chitară, Fedonas Ktenas – bass și Dennis Panagiotidis — tobe, percuție, synths, loops.

În cele peste 70 minute, cât a durat concerul lor, s-a cântat foarte mult de pe ultimul album „Lies to Survive”, piese precum „Pots Of Hell, „Saturday”, „Cracks”, „Booster, „Room 404”, sau „Better Days”, însă nu au lipsit nici cele mai cunoscute melodii de pe cel de-al doilea album al trupei, intitulat „Coming Of Age” (2018), precum „Ex-Nowhere Man”, „Unlearn”, „Celestial”, ori „Ded Space”. Ce mi-a plăcut în schimb tare mult și m-a surprins totodată a fost faptul că la bis au ales să cânte o melodie de pe primul lor album, „Thousand Sons Of Sleep” (2015), care este de altfel și una dintre melodiile mele preferate de la ei, o epopee de 8 minute intitulată „Thirteen” și care are spre finalul ei un pasaj repetitiv, agonizant, dar extrem de catchy. Eram așadar tare curios să aflu cum sună o melodie din perioada cu Kostas la voce în interpretarea live a lui Amie. Rezultatul: minunat! Peste așteptările mele, mai ales că pe primul lor album l-am ascultat interpretat live în întregime pe 30 septembrie 2016 în fostul Club Fabrica, în formula originală a trupei, alături de timișorenii de la Methadone Skies și constănțenii de la Cardinal în deschidere, pe vremea aceea doar niște adolescenți liceeni de nici 18 ani, ce, dacă nu mă înșel, își susțineau primul lor concert live în București. Ce vremuri! Un alt aspect amuzant a fost căciula lui Amie purtată pe scenă, ce părea a imita un castor, în orice caz, ceva hilar, dar care a reușit să smulgă zâmbetele publicului prezent la eveniment.

După show lumea s-a îngrămădit buluc la merch, pentru poze, autografe și alte suveniruri cu trupa. În concluzie, prestația lor live a fost și de această dată una la cote înalte, și dacă tot i-am văzut de 3 ori live, aștept s-o fac în viitorul apropiat și pentru a 4-a oară, în eventualitatea poate a lansării unui nou LP, de ce nu?

În încheiere, am ales ultimul vers al trupei de pe ultimul lor album de studio, de altfel și singurul vers al epilogului acestui LP, „Last Song”, dar unul cu o încărcătură emoțională și filozofică puternice: „moments like these, never last…”.

De menționat că în luna decembrie alte două concerte faine vor avea loc în același Club Quantic din București, și anume Survolaj pe 16.12 și Doomnezeu pe 29.12, două trupe românești vechi și noi, ce din punctul meu de vedere au ceva important de spus în underground rock-ul autohton. Așadar, vă aștept cu drag și la aceste 2 evenimente muzical-culturale, pentru a ne bucura împreună de sonorități de o foarte bună calitate.