Cronica de album: Chaplin’s Dream – Genesis (2017)

De multa vreme urmaream asta: sa am ocazia, in sfarsit, sa pot face un review la un album bun de progressive metal al unei trupe din underground. Si iata ca ocazia s-a ivit! Chaplin’s Dream! Ce nume de trupa, ati zice! Pentru unii nostim, pentru altii cu gandul la minunatul film din 1940 al celebrului actor si regizor Charlie Chaplin, „Marele Dictator”.

Trupa si-a inceput activitatea undeva prin anul 2014, iar pana recent aveau la activ doar un singur EP, intitulat sugestiv „Chapter I (2016)”. Melodiile acestui EP pot fi regasite de altfel si pe albumul despre care vom vorbi in continuare si care a fost lansat pe data de 16 iunie 2017, fiind intitulat si mai sugestiv „Genesis”.

Acest inceput al trupei originare din orasul Shumen, Bulgaria, si compusa din 4 membri: Ivaylo Todorov – voce & chitara ritmica; Yavor Stanchev – tobe; Filip Lyubomirov – chitara bass; Danail Petkov – chitara solo, se anunta a fi unul mai mult decat promitator!

Un album manifest pentru curentul progressive metal, revitalizat de cativa ani incoace! Avand 10 piese si o lungime totala de 60 minute fix, „Genesis” este genul acela de album pe care incepi sa-l indragesti si sa-l descoperi din ce in ce mai mult cu fiecare ascultare. Poate prima oara o sa ti se para ca fiind normal, dar daca il mai asculti si a doua si a treia oara, vei observa, de fiecare data, elemente noi, care cu siguranta te vor surprinde placut.

Pentru asta recomand ascultarea acestui album singur, pentru ca doar asa te vei putea bucura cu adevarat de el. Este emotional, agresiv, trist, realist, suprarealist, melancolic, toate simultan! Este cu adevarat un album de prog metal, in toata splendoarea sa. Foarte bine mixat si masterizat, cu un vibe de live dat de inregistrarea instrumentelor in sesiuni live, cu piese foarte bine ordonate si diversificate, care mentin atentia si interesul ridicate pe toata durata albumului.

Chaplin’s Dream este o trupa cum Romania doar viseaza in prezent sa aiba! Scena prog in Romania sufera mult, slab dezvoltata, lipsita de interes din partea unui public care mai degraba targeteaza trupe, in loc sa fie fani ai unui curent muzical, in speta progressive.

La SoundArt Festival First Edition, organizat in luna mai in Club Quantic, aceasta trupa a sustinut un concert live in fata a maxim 50 de persoane. O formatie cum rar ti-e dat sa vezi live pe la noi. In paralel cu acesta, reclama, promovarea excesiva si spiritul de turma a facut din Arenele Romane un spatiu neincapator la concertul celor de la Dream Theater, o formatie care de ani de zile nu te mai surprinde cu nimic practic! Unde este dreptatea? Fix in cei 50 de oameni care au fost la concertul celor de la Chaplin’s Dream si au ales sa sustina trupe noi si bune, din sfera underground-ului curentului prog!

Asadar, dupa ce am divagat putin de la subiect, haideti sa revenim la ce ne intereseaza cu adevarat – o analiza a acestui album minunat! „Genesis” ni se deschide cu melodia „War”, deopotriva cea mai scurta, dar si cea mai agresiva si cea mai „in your face” melodie de pe album, cu versuri politice si protestatare la adresa unei societati de mult condamnata la autodistrugere.

Urmeaza „Crown the King”, preferata mea, melodie care intial aparuse si pe EP-ul de debut al trupei, o melodie in egala masura ingenioasa, melodica pana la extrem, de-ti vine sa o asculti de 100 de ori fara sa te saturi de ea si sa o fluieri in drum spre munca diminetile! Vocea lui Ivo (liderul trupei) este una stralucitoare, iar versurile sunt triste, melancolice, romantice, adica prog pana in maduva oaselor.

Cu „A Taste of God”, o alta capodopera a acestui album, Chaplin’s Dream incearca si reuseste sa ne treaca prin mai multe stari simultan. Nebunie pura, dorinta desarta, aspiratii iluzorii, utopie si dragoste neimplinita, asta ti se intampla daca incerci sa-l „gusti” pe Dumnezeu. O alta melodie aparuta si pe „Chapter I”, doar ca varianta de album a piesei este una imbunatatita din punct de vedere al masterizarii sunetului.

„Host” vine apoi ca un liant, sa consolideze structura albumului, sa-l creasca in intensitate si in dorinta de a vrea mai mult. Devii practic nerabdator la ce urmeaza, „Host” fiind o melodie mai lenta, o balada, care pune in valoare atat vocea, cat si calitatea incontestabila a instrumentistilor.

„Today I’m Reborn” e un song manifest pentru o generatie parca latenta la tot ce se intampla in jur. E o piesa a maturizarii spirituale in fata unei lumi plina de masti, pe care ajungi sa o vezi cu ochi diferiti fata de cum o vedeai odata, cand te prindeai in aceeasi hora cu ei. E vorba de acea renastere spirituala simbolica.

„The Friday Song”, o melodie care te prinde din start, este o poveste a deziluziilor constientizate toate intr-o zi de vineri, cu probabil cel mai catchy refren de pe tot albumul. Din nou vocea este impecabila, iar linia melodica iti curge parca prin timpane si ti le inunda de placere. O alta piesa care a aparut si pe EP-ul de debut.

„Silence” este o piesa de tranzitie catre partea de final a albumului, o alta balada a albumului, dar nu in intregime. Debuteaza linistit, iar apoi are un crescendo care spre final se concretizeaza intr-o spirala din care cu greu mai poti iesi. Simti cum melodia te apasa, dar finalul ei vine si te linisteste, te readuce la starea initiala.

„Epic”, poate cea mai prog rock melodie a acestui album, cantata pentru prima oara anul trecut, in cadrul unui festival autohton, ne dezvaluie maiestria acestor oameni. Compozitional si liric, piesa tinde spre ceea ce numim perfectiune in prog. Este cu adevarat o melodie epica, din toate punctele de vedere.

Penultima piesa de pe album, „Us vs Them”, ne readuce in discutie o tema veche: Noi contra Lor! Dar, cine suntem „Noi” si cine sunt „Ei”? „Noi” suntem tot ceea ce nu sunt „Ei”, o antiteza a conceptelor religioase, etice, morale, ideologice, o melodie ce continua tematica primei piese, doar ca de data asta „Noi” avem puterea de a ne impotrivi „Lor”, de a spune NU la tot ceea ce este impotriva noastra, ca si oameni condusi de principii filozofice, iar prin a spune acest categoric NU, putem apela inclusiv la nihilism, izolare si autoconservare spirituala, pentru a proteja de „Ei” tot ceea ce ne apartine. Din punct de vedere melodic, piesa continua linia celei precedente, cu reale accente de prog rock…

…Oarecum in contradictie cu ultima piesa de pe album, „Machiavellian”, care, la fel ca si prima piesa de pe album, debuteaza intr-un stil furtunos, agitat, agonizant, ca intr-o opereta damnata, cu o voce agresiva si acuzatoare, in care celebra figura a Renasterii ne invata cum sa n-avem scrupule, cum „scopul scuza mijloacele” atunci cand iti propui ceva, o tema atat de actuala in modul de gandire al societatii machiavelice in care am ajuns sa traim cu totii. Piesa insa se termina cu un pasaj extrem de linistit, atat de linistit incat te duce cu gandul ca acesta este finalul, liniar, monoton, in note de alb si gri, asteptand la rand „luminita de la capatul tunelului”.

In concluzie, „Genesis” al celor de la Chaplin’s Dream este un album de pus in rama, un must have pentru oricare iubitor de sonoritati prog si nu numai! Un album plin, complex, meticulos si ingenios deopotriva! Astept cu nerabdare evolutia acestei trupe, care nu poate fi decat una extraordinara! Cu „Genesis” au reusit sa atinga toate culmile prog-ului. Ma intreb daca se vor autodepasi cu urmatorul album de studio? Mai mult ca sigur ca DA!

Albumul poate fi ascultat aici: https://youtu.be/dY52n8HXy_c

Nota: 9/10

Eduard Farcas – Metalforce