Cronica si galerie foto concert Richie Kotzen

In seara de 3 iulie 2018, in Hard Rock Café din Bucuresti, unul dintre cei mai importanti chitaristi ai ultimilor 15 ani a sustinut un recital care va ramane mult timp in inimile si memoria tuturor celor prezenti. Evenimentul fusese anuntat a fi sold out inca cu o saptamana inainte, iar in ziua concertului mai multi oameni cautau inca bilete prin diverse anunturi facute pe facebook. Am inteles ca ar fi fost prezenti in seara concertului aproximativ 800 de oameni, o cifra incredibil de mare pentru un chitarist strain venit sa concerteze intr-un indoor venue. Asadar, jos palaria fata de toti cei prezenti la acest formidabil eveniment pentru Romania.

Richie Kotzen, caci despre el este vorba, s-a nascut in data de 3 februarie 1970, in orasul american Reading, din statul Pennsylvania. Poate fi numit lejer un geniu al muzicii moderne, atata timp cat la varsta de doar cinci ani a invatat sa cante la pian, iar la varsta de doar sapte ani la chitara, primul sau album solo fiind compus si inregistrat la doar 18 ani, la casa de discuri Shrapnel Records, sub indrumarea cunoscutului om de muzica Mike Varney. Are in spate o cariera intinsa de-a lungul a 3 decenii, atat ca si artist solo, cat si ca “salvator” al unor trupe precum Poison, sau Mr.Big, atunci cand acestea s-au aflat la ananghie, colaborand de-a lungul timpului cu artisti celebri precum Glenn Hughes in L.A. Blues Authority, cu prietenul Greg Howe, cu marii artisti de jazz fusion Stanley Clarke si Lenny White in Vertu, cu talentatul Guthrie Govan, sau cu foarte cunoscutii Billy Sheehan si Mike Portnoy la elaborarea supergrupului The Winery Dogs, alaturi de care a cunoscut recunoasterea si consacrarea la nivel international.

Cu toate ca a avut nenumarate colaborari, fiind si un compozitor desavarsit si prolific, nu si-a neglijat niciodata cariera solo, avand la activ nu mai putin de 19 albume de studio, ultimul fiind lansat in anul 2017, pe numele sau “Salting Earth”, albumul bucurandu-se de o recunoastere atat din partea criticilor, cat si a fanilor si fiind sustinut de un turneu care a ajuns pana in Europa.

Stilul sau aparte oscileaza si vibreaza armonios intre hard rock, jazz fusion, soul, funk, pop si rhythm and blues, folosind tehnici de chitara precum legato sau sweep picking, care ii confera o melodicitate atat de catchy, ca si cum sunetele scoase de chitara lui ar curge, ar fi fluide, s-ar interconecta intr-o mare de soul and blues, la care se adauga si vocea, una de inalta clasa, de un blue-eyed-soul care iti face sufletul sa se topeasca si sa te poarte inapoi in timp, in perioada Motown a sfarsitului anilor ‘60 si inceputul anilor ’70. Este ca si cand Jimi Hendrix si Rare Earth ar fi avut un copil, unchi fiindu-i celebrul Robin Trower, de la care parca a absorbit ca un burete acea chitara criminala, si marele Gary Wright, de la care parca a furat acele clape sintetizate cu iz de chitara, clape folosite si in concertul de marti seara, spre deliciul publicului numeros, in timp ce Grand Funk Railroad si BB King i-ar fi fost bunici.

“Fooled Again”, “The Road”, “You’re Crazy”, sau “Help Me” sunt doar cateva exemple elocvente de mostre prezentate publicului de Richie marti seara. Concertul s-a intins pe o durata de mai bine de 90 de minute, timp in care a fascinat si a impresionat de-a dreptul publicul prezent cu tehnica lui de chitara si cu virtozitatea si usurinta cu care poate canta la chitara, dar si la clape. Le-a oferit cate o portita si colegilor lui de trupa sa-si arate virtozitatea, lui Mike Bennett la tobe si lui Dylan Wilson la bass, adica oamenilor alaturi de care compune si merge prin turnee de cativa ani incoace.

Spre deliciul publicului extaziat, Richie a facut nu doar un bis, ci doua bis-uri, mai cantand alte doua melodii la final. Cred ca valoarea unui muzician este data si de catre alti muzicieni prezenti la un concert in semn de apreciere si de respect pentru artistul aflat pe scena, de multa vreme nemaivazand atat de multi muzicieni autohtoni adunati la un loc, mai ales din scena underground.

Ce nu mi-a placut, evident locatia, o spun si o repet, nu-mi place absolut deloc Hard Rock Café, un fel de strutocamila, care nu este nici o locatie buna de concerte pentru ca are o vizibilitate limitata daca nu stai la mesele de pe mijloc, care este o adevarata incercare pentru orice fotograf profesionist venit sa pozeze si un adevarat slalom printre mese ce trebuie facut de catre cei care aleg sa nu stea la mese, si evident cum naiba sa stai jos la un concert de rock, care nu se poate trai decat stand in picioare si dand din cap si sustinandu-ti artistul preferat cat mai activ si mai vocal, ca doar nu esti la opera sau la teatru sa stai jos?! Sa va mai zic si de preturi? Nu cred ca este cazul! Bine ca macar sonorizarea a fost impecabila! Macar atat! Altfel ar fi iesit un fiasco. Totusi nu sunt absurd si am inteles logica organizatorului, si anume Maximum Rock, pe care-i felicit pentru ca au adus un asemenea artist pentru prima data in Romania. S-a organizat in Hard Rock Café, dat fiind faptul ca Richie Kotzen este un chitarist mai elitist, care se adreseaza unui public mai matur si probabil si mai comod de fel.

In orice caz, m-am bucurat teribil sa-l vad “in actiune” pe marele Richie si sper sa-l revad cat de curand, pentru ca omul asta este un adevarat pansament pentru orice suflet sensibil si iubitor de chitara si in speta de muzica rock veritabila.

Galerie foto eveniment:

Cronica realizata de catre Eduard Farcas.

Photo credit: Octavian Teodorescu.