Between Colors – planuri si impresii (interviu)

Daca plaiurile noastre duceau lipsa de o trupa de modern melodic care sa urmeze reteta de peste granite si sa o urmeze cu onoare, Between Colors ne sare in ajutor. O trupa care iese din tipare prin faptul ca aduce in prim plan o vocalista potrivita manusa, cu o forta incredibila, care reuseste sa impace alternarile instrumentalului intr-un tot frumos.

Instrumentalul nu duce lipsa de influente, de la industrial, la core, iar asta se simte pana in vene, cu atat mai mult live. Between Colors si-a gasit propriul drum, iar asta s-a vazut chiar si in anul ce tocmai s-a incheiat prin simplul fapt ca au obtinut doua premii importante la care multe trupe ravnesc (Rock in Parc 2015 – Finalisti, Metalhead Awards 2015 – Best Romanian Metal Newcomer – Finalisti) si prin faptul ca noul single, „Killswitch” ne ofera un insight pretios in ceea ce ne asteapta de la ei in viitor, precum este si o dovada clara a maturitatii stilului trupei.

MF: Spuneti-mi trei lucruri pe care nimeni nu le banuieste despre trupa Between Colors.

Dan (chitara-solo): Hmmm… Eu sunt vegetarian, Rach (bas) are poliartrita si cotul blocat, Mihai (tobe) nu suporta Djent-ul si Dubstep-ul (oricat de mult i-as pune eu sa asculte fortat), Cristina (voce) umbla cu tarot si voodoo si toti murim dupa “Viata cu Louie”.

MF: Cum ati ajuns sa va opriti la formula de acum?

Rach: Totul a inceput acum doi ani si jumatate, in vara lui 2013, cand dadeam scroll pe Facebook pe un grup de “cautare instrumentisti”. Fix inainte sa ma decid sa ma opresc, am zis sa mai dau un pic mai jos totusi, si am dat peste anuntul lui Dan. Dupa ce am sunat si am stabilit auditia, s-a facut ziua cu pricina si inainte sa plec mi s-a rupt una dintre cele patru coarde de la bas. Eram in intarziere asa ca am plecat asa si in felul asta mi-am facut eu aparitia la auditiile Between Colors – cu trei coarde. Nu stiu cum sa incep povestea lui Mihai, pentru ca nici nu stiam cum il aveam in lista de prieteni, nu stiam cine e, doar am avut norocul sa-l prind sa-i las mesaj legat de faptul ca ne cautam tobar si daca poate sa dea mai departe vestea. Omul a vazut si a spus ca el stie sa cante la tobe, nu foarte bine, caci se apucase de aproximativ 3 luni, el fiind chitarist de 9-10 ani. Si asa s-a format sectia ritmica: cu un basist cu trei corzi si un chitarist care de-abia a pus mana pe doua bete, haha! Pe Cristina am cunoscut-o pe un platou de filmari al unei reclame undeva la Snagov, ne-am imprietenit foarte repede si in ciuda faptului ca de-abia ne cunoscusem de aproape o ora, am decis sa stam la umbra cu o bere clocita si sa vorbim despre te-miri-ce in loc sa ne facem treaba pe platou. Din vorba-n vorba s-a ajuns si la capitolul trupa, cum ca ne cautam solista. Cristina a zis ca vrea sa vina la auditie si i-am dat versurile si am incercat sa o indrum spre a canta piesele noastre de pe vremea aia. Cam asa i-am luat cu japca pe Mihai si Cristina si inca de la prima noastra iesire oficiala cu trupa la bere, am fost uniti, pe aceeasi unda si convinsi pana in maduva oaselor ca vom reusi – si cu totii aveam senzatia ca ne stiam de o groaza de timp desi de-abia ne cunoscusem.

Between Colors Killswitch video

MF: Care este povestea noului videoclip?

Dan: O voi lasa pe Cristina, care a si regizat si creat videoclipul sa va povesteasca.

Cristina: Este vorba despre demonii fiecaruia – cliseu or not. La Mihai e vorba despre solitudine, raceala si dezumanizare, la Rach e vorba de anti-conformism legat de criteriile feminine ale societatii si presiune care vine din standardele impuse, la Dan e chinul artistului neinteles care uraste tot ce produce, iar la mine e vorba de constantul risc al omului mereu privit si distorsionat de ochii din jur. Una peste alta e un videoclip despre cum fiecare trece prin diverse chinuri si totusi se gasesc 4 ciudati sa se iubeasca, sa faca muzica si sa-si depaseasca fiecare greutatile.

MF: Daca ar fi sa porniti voi un concurs dedicat trupelor, cum l-ati concepe?

Dan: Dupa parerea mea, in primul rand un concurs ar trebui sa jurizeze calitatea, nu popularitatea trupelor, tocmai pentru a sustine tinerele talente si a descoperi formatii noi. In acest sens, nu as include votul publicului, ci as face, practic, cu trei jurii de specialitate formate din oameni din toata industria muzicala de orice gen (de la organizatori la producatori, patroni de cluburi, trupeti etc.). Ar exista trei etape. In prima s-ar inscrie absolut orice trupa doreste si ar exista doua transe de voturi si deliberari, cu doua jurii diferite, fiecare compus din noua membri. Apoi, in urma deliberarilor, s-ar trece in semifinalele in care s-ar canta, si apoi o finala mare, toate cu intrare libera. Ar exista, in acest punct, un ultim juriu, de cinci sau sapte membri care ar judeca in aceste doua etape. Desigur, toate voturile precum si identitatile juratilor ar fi facute publice dupa postarea rezultatelor. Asa, dupa parerea mea, s-ar elimina sansele de acuze de “favoritism” sau “spaga” sau alte “vorbe la process” si am obtine un concurs 100% concentrat pe calitate, nu pe popularitate.

MF: Cat de importanta credeti că este o voce feminina pentru un astfel de stil muzical?

Dan: Vocea feminina este un “must” pentru ce cantam noi si e strans legata de expresivitatea si dinamica noastra. Nu zic ca este imposibil cu o voce masculina, dar in 9/10 cazuri, doar o voce feminina iti poate oferi versatilitatea de a trece de la o parte foarte sensibila si linistita la un refren puternic si “epic” si apoi la un breakdown de beatdown/hardcore in cadrul aceleiasi piese. Chiar si cand compun cele mai agresive parti posibile (si avem destule pe album), nu am in minte decat voce feminina. Cristina are si tehnica si talentul necesare ca sa poata trece de la scream la curat si melodios in cadrul aceleiasi fraze, ceea ce este de mare ajutor avand in vedere compozitia mea de “ADHD”.

Componenta:

Cristina – voce;
Dan – chitara, productie;
Mihai – tobe;
Rach – bass

https://www.facebook.com/betweencolors.band/

Autor: Geanina Chiricuta

via GIPHY