Cronica de album: Cattle Decapitation – The Anthropocene Extinction

Americanii de la Cattle Decapitation vin anul viitor sa ne incante la Rockstad Extreme Fest cu un recital de brutalitati. Desi au inceput in ultimii ani sa fie apreciati la adevarata lor valoare, trupa exista de prin 1996.

Odata cu schimbarea stilului si oarecum al sound-ului, schimbare intervenita in ultimii 6 ani, trupa a capatat proeminenta in lumea muzicii  extreme.

Stilistic, Cattle Decapitation abordeaza un death-grind, cu accente puternice de old school death in perioada de inceput, apropiindu-se in zilele noastre de un stil mai modern, dar, tot inradacinat in death metal. Americanii au la activ 6 albume si 3 ep-uri ( din care un split) si care au cateva puncte in jurul carora este construit stilul trupei: rapiditate, agresivitate, riff-uri abjecte si la obiect, de-a dreptul “in your face”, si peste toate vocea inconfundabila a lui Travis Ryan ( care, in opinia mea personala, are cel mai mare “range” vocal din toata scena extrema la ora actuala).

Ultimul album, The Anthropocene Extincion este genul de album care te izbeste de la prima ascultare. Titlul albumului spune totul: anthropocene este un termen modern care este format din doua cuvinte latine:“anthropos” care inseamna om, “cene” inseamna nou.

Tradus, este exact epoca omului. Extinction nu cred ca mai are nevoie de traducere.  Odata cu traducerea titlului, ne putem si da seama oarecum in ce zona stilistica se invart textele pieselor si mai ales care este conceptul albumului. A nu se uita, Cattle Decapitation sunt o trupa care au incercat mereu sa prezinte in muzica si textele lor, efectul distrugator al omului asupra naturii, asupra planetei, comportamentul abuziv la omului fata de semenii lui precum si fata de animale,  lucru relevat de numele trupei si intarit de faptul ca doi membrii din trupa sunt vegetarieni ( Travis Ryan  – voce si Josh Elmore – chitara).

Albumul este unul stufos, cu 12 piese, pe care figureaza si 3 invitati surpriza as zice eu: pe piesa Plagueborne este invitat Tristan Shone – omul din spatele unui proiect industrial doom din San Diego, California si care a contribuit la piesa cu intro-ul;, pe piesa Pacific Grim este invitat Jurgen Bartch, omul din spatele trupei Bethlehem, creditata cu nasterea stilului dark metal ( in care activeaza de asemenea numai putin celebrul Niklas Kvarfort din Shining) iar pe piesa The prophets of Loss figureaza invitat Phil Anselmo, care nu mai are nevoie, cred, de nici o prezentare.

Albumul incepe cu piesa Manufactured Extinct care incepe mediu si evident, se deschide total spre o viteza ametitoare cu intercalaje de atmosfera peste care vocea lui Travis melodica este la fix, este ceea ce face muzica acestei trupe deosebita. The prophets of Loss are un vibe black metal, atat stilistic cat si ca atmosfera si mi se pare piesa cea mai ancorata in old school a albumului. Din pacate contributia lui Phil Anselmo este minima, mai mult ca dublaj al vocii lui Travis.  Plagueborne este o piesa apocaliptica, cu riff-uri extreme si, personal, apreciez intercalarea de modern cu old school. Clandestine ways e genul de piesa pe care nu stii de unde sa o apuci, ca sa zic asa, are un inceput total brutal pt ca spre final sa fie plina de refrene melodice care te lasa in 3 dungi. De asemenea are un solo de chitara foarte reusit in prima parte a piesei precum si spre final. Circo Inhumanitas este cea mai alambicata piesa a albumului, multe riff-uri si parti care se succed ametitor si care pot sa satisfaca cel mai pretentios ascultator de metal brutal. The burden od seven billion este un mini intro de 1 minut care face introducerea spre  Mammals in Babylon,  o piesa superba cu accente thrash si care are refrenul care m-a cucerit cel mai mult de pe acest album. Mutual Assured Destruction ilustreaza cel mai bine notiunea de modern al trupei, si incadrarea pe alocuri in modern metal, chiar cu influente core, pe care, indiferent cat vrea trupa sa le acopere, ele apar tot mai des si mai ales, ies in evidenta.

Not suitable for life este CEA mai rapida piesa a albumului. Realmente trupa atinge extremul in ceea ce priveste rapiditatea in muzica metal, lucru care se vede indeosebi la tobar si chitarist. De asemenea beneficaza de cel mai rapid solo de chitara de pe album. Apex Blasphemy are un aer maiestuos, si pe undeva imi aduce aminte de Dimmu fara clape. Ave exitium  este o pauza psihedelica, binemeritata, si care duce spre, Pacific Grim, preferata mea, care este cea mai elaborata piesa de pe album. Piesa are atmosfera, rapiditate, death metal, modern metal, tot ceea ce vrei si astepti de la un asemenea album si reprezinta in opinia mea chintesenta a ceea ce este Cattle Decapitation in ziua de azi.

Desi Travis Ryan a spus in multe interviuri ca “uraste” scena moderna de metal ( in speta core), din pacate, sau din fericire,  productia acestui album este foarte apropiata de productia folosita in cadrul acestui gen, si se distanteaza total de ceea ce inseamna old school in termen de productie muzicala.

Cattle Decapitation de asemenea, se prezinta ca o trupa rapida, extrem de rapida (David McGraw este un obisnuit in prezentarile celebrului site sickdrummermagazine, site care se ocupa special numai de tobari din aria extrema a metalului) deci cei care sunt adeptii unui stil mai linistit s-ar putea sa nu gaseasca stilul trupei pe gustul lor.

Una peste alta, avem de a face cu un regal de death metal brutal, cu voci la fel de cadaverice cat si melodice, riff-uri turbate, tobe demente si atmosfera brutala cum putine trupe pot livra la ora actuala. Ceea ce face recitalul lor de la Rockstadt Extreme Fest nu de neratat, ci de neiertat daca il ratezi. Asa ca, prindeti-va centurile pentru o cursa cu viteza maxima spre dementa…..in sensul bun, that is.

 Citeste recomandarile de albume ale anului 2015

Autor: Victor Manescu